Don't Miss

Două minute de adevăr pe muzică. Diego Armando Maradona

By on 23 noiembrie 2010, 09:28

Un tip cu barbă căruntă, înalt cât un dop şi la fel de gros. Spurcat la gură pe la conferinţele de presă, drogat în diferite ocazii, prieten cu Fidel Castro şi Hugo Chavez, chiar dacă lucrul ăsta nu e neapărat bun sau rău. Selecţioner al Argentinei, numit mai degrabă din raţiuni sentimentale, pentru cel care a fost cândva mai degrabă decât pentru ceea ce era. Luat în râs, demonetizat apoi pentru stafful său stufos (vreo 17 secunzi şi coordonatori), pentru că nu a luat mondialul chiar dacă el a fost ultimul care l-a luat (ca jucător în 1986). E drept, nici el nu a răspuns cu celălalt obraz. A jignit pe cine s-a priceput mai bine, a călcat cu maşina pe picior un reporter din zecile care se înghesuiau să îi fure până şi ultimul oftat, după care tot el l-a întrebat ironic ce căuta cu piciorul pe sub maşina lui.

Maradona este însă altul. Nu cel de mai sus şi nici măcar cel care câştiga titluri de unul singur. Maradona nu este campionul mondial din 86. Nu este nici vedeta şi nici omul negru. Nici puştiul anonim din Lanus, nici numărul 10 etern al fiecărei echipe la care a jucat.

Iată cine e de fapt Diego Armando Maradona:

Înaintea bărbosului orgolios, a dopatului, a selecţionerului, a campionului mondial, până chiar şi înaintea marcatorului de goluri cu nemiluita prin porţile adverse, Maradona a fost cel de mai sus.

Adevăratul Diego Maradona este un tânăr uitat undeva pe la 24-25 de ani, cu sireturile nelegate la ghete, un lipsit de griji care dansează şi se hlizeşte pe muzica de la staţia de amplificare a stadionului, care se joacă cu mingea pe ritmul melodiei, o mângâie mai mult decât o loveşte, merge ţanţoş cu ea pe cap şi ţine câte duble vrea pe ce genunchi are el chef.

Aplaudă şi simte ritmul chiar şi în timp ce face rotaţii de bazin, nu suportă să stea departe de balon, caută orice pretext să îl salte iarăşi în aer şi să alerge cu limba scoasă după el.

E doar o altă vară italiană şi meciul încă nu a început.

 

Comenteaza cu Facebook!

17 Comments

  1. Peter

    23 noiembrie 2010, 14:07 at 14:07

    urat articol. cred ca nu stii ce a insemnat Maradona.

    uita-te la filmul Maradona by Kusturica 😉 o sa-ti schimbi parerea despre el

    • Alex Buturugeanu

      23 noiembrie 2010, 15:53 at 15:53

      Nu am incercat sa redau mai sus vreo parere deja rumegata pe net, prin carti sau prin filme.

      Am spus doar atat: dincolo de imaginea mult mediatizata a unui om (campion mondial, drogat, castigator de titluri, ingamfat, cel mai bun fotbalist din lume, antrenor controversat) se afla lucruri pe care nu prea insista lumina reflectoarelor.

      Filmuletul cu incalzirea de dinainte de meci este, pentru mine, dovada adevaratului Maradona si a pasiunii lui reale pentru fotbal. Am vrut sa il scot in evidenta pentru ca, de obicei, ne uitam doar la goluri marcate, titlurile castigate sau, pe de alta parte, la copii din flori, problemele cu drogurile si alcoolul etc.

      Pentru mine, adevaratul Maradona, cel care merita admirat este cel plin de viata din primul filmulet. Pare o pata de culoare atat de stralucitoare pana si pentru vremurile lui, cu atat mai mult pentru plictisul cronic al fotbalistilor din ziua de azi.

      PS: tot Maradona este si cel care si-o baga in vena sau care nu da doi bani pe unul sau pe altul, un aspect al existentei lui care nu trebuie neaparat scuzat sau contrabalansat prin performantele lui de pe teren (una e una, alta e alta).

      Nu am incercat sa-i ridic statuie unui personaj care nu are nevoie de ea si nici sa il denigrez (de parca as putea) sau sa emit judecati cu valoare moralizatoare.

      Il admir sincer pentru ca este unul dintre cei putini care au redefinit fotbalul. Iar cea mai buna definitie (dupa parerea mea) data de Maradona este rezumata de filmuletul cu incalzirea de dinaintea meciului cu Napoli.

    • Peter

      23 noiembrie 2010, 18:59 at 18:59

      si acest videoclip este superb… il vad zilnic sincer 😀



      probabil il stii si tu, daca esti la fel de pasionat de fotbal ca si mine.

    • Peter

      23 noiembrie 2010, 18:57 at 18:57

      Asta asa e… ai dreptate, tocmai de asta am spus de mentalitate, ca s-a dus la Napoli cu placerea de a juca, cu zambetul pe buze, 'joga bonito' care pare a fi mult mai vechi decat crede Ronaldihno.

      Oricum iti recomand filmul de care am spus, este o productie superba.

      Ai sa vezi de ce si acum, tricourile cu Napoli cu numele lui Maradona imprimate pe spate sunt mult mai vandute decat cele cu Hamsik, Lavezzi sau cu noul idol al vezuvienilor – Cavani.

    • alex

      24 noiembrie 2010, 02:51 at 02:51

      Umm, de ce incerci sa schimbi parerea unui om cu forta? Asta e meteahna romanilor – daca eu am o parere si cel de langa mine are alta, atunci ori isi schimba parerea, ori moare. Autorul articolului si-a expus parerea, si cred ca este una pertinenta, dar inainte de toate este parerea lui PERSONALA, nu o axioma care trebuie acceptata. Nimeni nu te obliga sa iti schimbi parereile citind articolul, dupa cum nu ai dreptul sa ceri unui om sa creada ce vrei tu, doar pentru ca "asta e adevarul". Aminteste-ti ca aici este vorba despre un subiect care poate fi interpretat, nu o stiinta exacta.

  2. vasile_00

    23 noiembrie 2010, 14:52 at 14:52

    @peter: Maradona fotbalistul este cel descris mai sus!!! Maradona omul are probabil mai multe parti rele decat bune!!! Si ce-i cu asta? Putem noi sa-l schimbam? E la fel ca multi artisti! Ne plac muzica, filmele sau desenele/picturile lor. Ne place oare si felul lor de comportament? Uneori da si uneori nu. Si?

  3. Peter

    23 noiembrie 2010, 15:00 at 15:00

    Tocmai ca nu acesta este Maradona fotbalistul. Si nici Maradona omul nu are mai multe parti rele decat bune, daca vedeti filmul autobiografic.

    Oricum Maradona fotbalistul, este cel care dupa primul sezon la Napoli spunea ca, coechipierilor sai le era si frica sa se deplaseze in nord la Torino sau Milano, si care la primul meci pe Delle Alpi, cu Maradona titular, Napoli a batut cu 5-0. O data cu venirea lui Maradona la Napoli, au disparut complexe echipei de langa Vezuviu, fata de marile forte, iar daca Maradona nu venea cu o noua mentalitate (ca sa nu mai zic de calitatile sale de fotbalist) sigur Napoli nu mai castiga Scudetto si cu atat mai putin UEFA.

    • vasile_00

      24 noiembrie 2010, 13:30 at 13:30

      scuze, am interpretat gresit ce ai zis, in sensul ca am crezut ca vroiai sa-l crucifici inca odata!!!

      ai mare dreptate in ce ai spus!!!

  4. gery76

    23 noiembrie 2010, 20:36 at 20:36

    Desi sunt roman get-beget am o afinitate deosebita pentru nemti in general si fotbalul german in special,dar asta nu ma impiedica sa spun raspicat:

    MARADONA ESTE ZEUL FOTBALULUI MONDIAL!!!

  5. gery76

    23 noiembrie 2010, 20:54 at 20:54

    Principalul argument in afirmatia de mai sus este uluitorul turneu final Mexico'86 cand efectiv a castigat de unul singur un titlu mondial invingand Anglia in sferturi[golul cu mana si golul tuturor timpurilor la un c.m.],a marcat 2 goluri Belgiei in semifinale si a dat pasa decisiva lui Buruchaga pentru 3-2 in finala cu R.F.G.,echipa Argentinei fiind una mediocra mai cunoscuti fiind Valdano si Buruchaga.

    Al doilea argument este cucerirea a doua titluri in Italia cu Napoli cand contracandidatele aveau loturi mult mai puternice.La al doilea titlu luat de Maradona la Milan jucau Gullit,Rijkaard si vanBasten,iar la Inter jucau Matthaus,Brehme si Klinsmann.

    De aceea ,ca il veneram sau nu pe Maradona trebuie sa recunoastem ca este UNIC,UNIC,UNIC.

  6. gery76

    23 noiembrie 2010, 21:04 at 21:04

    @Peter

    Filmul este chiar genial ,iar momentele cu biserica maradoniana sunt incredibile ,insa momentul care m-a marcat a fost vizita impreuna cu Kusturica pe Maracana belgradeana si rememorarea golului fantastic dat cu acel lob magnific impotriva Stelei rosii cand juca la Barca.

Comenteaza