Don't Miss

Maradona. Ultimul gol

By on 17 noiembrie 2011, 13:55

Foto: top-footballer.com

A făcut spectacol, a fost adulat şi blamat în aceeaşi măsură. Cu el pe teren, Argentina a câştigat un mondial şi a ajuns în finala altuia. Fără el nu a mai reuşit să concureze cu celelalte naţionale de top, chiar dacă la ultimul turneu final l-a avut în teren pe celălalt super-talent al pampasului, Leo Messi. Ultimul mare bal al lui Maradona a coincis cu cea mai bună prestaţie românească la cel mai înalt nivel: SUA 1994.

Un Maradona dezlănţuit a măturat cu orice adversar întâlnit în cale şi a adus titlul pentru Argentina în 1986. Cu el la pupitru, naţionala sud-americană a fost oprită din drum doar de RFG în finala italiană din 1990.

Patru ani mai târziu Maradona era gras şi obosit. Drogat ar adăuga alţii. După doar două meciuri la turneul final din SUA a fost depistat pozitiv cu efedrină la un control antidoping şi a fost exclus din lot. Fără Maradona, Argentina a fost eliminată chiar de România în optimi într-un meci pe care toţi l-ar fi văzut ca pe un duel al geniilor: Hagi versus Maradona.

Foto: STAFF/AFP/Getty Images

Chiar dacă ulterior consumul de droguri şi curele de dezintoxicare de la Havana au devenit un loc comun în viaţa lui Maradona, în 1994 excluderea sa a lovit adânc în amorul propriu al jucătorului. Maradona a justificat în apărarea sa folosirea băuturii energizante Rip Fuel, care, în variantă americană ar fi conţinut efedrină, spre deosebire de cea pe care o folosea cu regularitate la el acasă, în Argentina. Nici până azi nu s-a dovedit cu exactitate dacă cel mai bun fotbalist din toate timpurile s-a drogat cu bună ştiinţă pentru mondialele din SUA.

Dincolo de controversele medicale, turneul final din 1994 a pus punct unei cariere strălucite. Aici, Maradona a marcat ultimul dintre cele opt goluri mondiale ale sale. O bijuterie adevărată, venită după un blitz de pase care aminteşte de Barcelona zilelor noastre.

 

Comenteaza cu Facebook!

4 Comments

  1. gery76

    18 noiembrie 2011, 04:11 at 04:11

    Era incredibil cum lovea mingea din scurt,golul din '94 fiind precedat de goluri la fel daca nu si mai spectaculoase,cele din meciul cu Anglia[ in sferturi] si cele din meciul cu Belgia[ in semifinale worldcup'86] venind dupa faze individuale de nimeni egalate la turneele finale mondiale ulterioare.

    Dupa un gol[ si o faza splendida] ca cel prezentat de Alex mai sus ,parca si comentatorii au dreptate sa se manifeste dezlantuit.

  2. Nlite

    18 noiembrie 2011, 12:05 at 12:05

    Stiu ca esti fan Maradona,dar nu trebuie uitat ce coechipieri avea langa el la nationala si la napoli, Valdano, Burruchaga, Ruggeri sau Batista, ori Careca, Alemao, Ferrara nu erau chiar piese de umplutura,cum nici zidan nu era cine era daca nu avea un Djorkaeff, Deschamps, Blanc sau Henry, Cruyff fără Neeskens sau pele fara garincha.Fotbalul este un joc de 11 vs 11. Nu trebuie uitat asta. Ceea ce vreau sa spun ca nu el singur a castigat acel campionat sau nu el singur a ajuns in finala celuilat, ci toata echipa cu meritele ei.

    Multumesc

    • DanDavid

      18 noiembrie 2011, 12:28 at 12:28

      asa e, a avut coechipieri de calitate, dar uita-te la ce jucatori avea germania, de exemplu in 90. argentina nici nu rivaliza. iar napoli, cu tot cu alemao si careca nu scotea capul in europa macar sa vada cum e pe acolo. maradona chiar a fost mult peste tot ceea ce a existat in fotbal atunci. comparatia ta merge insa de minune la messi. rupe in doua cu barcelona, acolo unde chiar are coechipieri de prima mana, dar e mort la nationala pentru ca cei din jur nu se ridica la nivelul catalanilor.

      forzza alex, te citesc chiar daca am putin timp sa las si cate un comentariu pe aici

    • gery76

      18 noiembrie 2011, 18:10 at 18:10

      Respect parerea ta in legatura cu valoarea coechipierilor lui Maradona[ in cazul lui Napoli chiar sunt in parte de acord cu tine,Alemao si Careca erau intr-adevar fotbalisti foarte mari,mai ales Careca foarte bun si la nationala Braziliei si in '86 si in 90],dar incerc sa argumentez parerea mea referitor la nationala Argentinei si un ziarist cunoscut spunea la fel despre Batista si Ruggeri ,dar oameni buni ne uitam la fotbal de peste un sfert de veac ,Ruggeri,Batista,Cuciffo,Giusti,Olarticoechea,Enrique,Brown si Pumpido[ ultimii doi impusi in echipa de Maradona in mod imperativ ,in locul marilor vedete ,campioni mondiali in '78 Fillol cel mai mare portar argentinian din istorie si Daniel Passarella capitanul acelei echipe] erau jucatori ce n-au facut mare branza la nici o echipa mare europeana,iar primii doi Ruggeri si Batista erau niste cotonogari notorii,nicidecum jucatori ce-l puteau ajuta pe Maradona pe faza ofensiva.

      -Valdano a fost singurul fotbalist cu adevarat mare si la nivel de mare club,fiind un atacant de clasa la Real Madrid unde forma un trio de vis cu El-Buitre[ Butragueno],si Hugo Sanchez mexicanul cu celebrele salturi peste cap dupa marcarea golurilor!

      Dintre toti marii jucatori enumerati[ din punct de vedere al factorului decisiv ce l-au reprezentat la nationalele lor] ,singurii care se pot apropia de Maradona au fost Crujff-fondatorul alaturi de antrenorul Rinus Michels al celebrei expresii ''portocala mecanica'' si Zidane-foarte important in '98 dar atunci avea si echipa super puternica si esemntial in 2006 cand a fost incredibil la 34 de ani.

      -Paradoxal cel mai putin decisiv la nationala sa a fost Pele care in 58 a inceput ca rezerva,a jucat exceptional dar a fost cotat ca joc sub Garincha[ diavolul schiop] si avea niste coechipieri minunati,precum Didi[ initiatorul celebrului sut''foglia-secca''],Vava, Zagallo,capitanul Bellini sau legendarul portar Gilmar.

      – In '62 s-a accidentat inca din grupe si n-a avut nici un merit la castigarea mondialelor,inlocuitorul sau Amarildo fiind decisiv alaturi de fabulosul Garincha.

      -In'70 toti microbistii acelor ani visau cea mai buna linie de atac din istoria fotbalului,Gerson-Tostao-Rivelinho-Jairzinho-Pele+Everaldo dar mai ales Clodoaldo[care avea si sarcini defensive dar care a realizat una din cele mai frumoase faze ale mondialului dribland chiar in finala inaintea golului de 4-1 vreo5 italieni numai din sold,macaronarii fiind totusi experti in arta apararii.Deci Pele in mod clar a beneficiat in cea mai mare masura de niste coechipieri geniali,de aici si adversitatea sa fata de Maradona care mereu i-a spus in mod deschis adevarul in fata!

Comenteaza