Don't Miss

Maradona. Noroi şi suferinţă

By on 30 octombrie 2011, 12:17
Maradona la Napoli

Foto: giornaleildibattito.it

Dacă fotbalul a avut vreodată un suflet, atunci îl chema, cu siguranţă, Maradona. Argentinianul, antrenor la Al Wasl de dragul banilor din Emirate, a lepădat în timp mii de piei, întocmai ca şerpii şi a ajuns mai mult să amuze şi mai puţin să farmece. Un şut în mâna unui admirator care voia să-şi privească eroul de dincolo de un panou publicitar este una dintre ultimele isprăvi ale celui mai bun fotbalist din toate timpurile. Maradona-jucătorul a fost la fel de orgolios, o stare de spirit copiată de mulţi alţii care i-au urmat. Generaţia post-Maradona este una a tupeului, a contemplării propriei înfăţişări dincolo de puterea definiţiei narcisiste şi una în care frica de nimic umple golul cu orice, doar să îl umple. Mai jos sunt două ipostaze care definesc la fel de bine cariera lui Maradona dar care sunt prea puţin băgate în seamă pentru că nu strălucesc şi nu mângăie deloc imaginea. Sunt însă atât de pline de conţinut.

Câţi jucători din Liga I, spre exemplu, ştiu să centreze cu precizie? Câţi jucători sunt în stare să facă o preluare fără ca balonul să se dezlipească de piept sau de picior? Câţi fac ca lucrurile astea să nu pară doar întâmplări fericite într-un morman de încercări eşuate?

Un Costea supărat în drum spre vestiare înainte de finalul meciului. Prea puţin supărat însă pentru momentele în care s-a aflat totuşi pe teren şi a fost acolo degeaba.

NAPOLI DIEGO MARADONA

Foto: whoateallthepies.tv

Un Tevez prizonier al băncilor tehnice pe considerente financiare, o carieră atât de promiţătoare, în fapt ratată. Un Balotelli. Talent cu carul, fizic impresionant. Tupeu şi o superioritate greu de digerat, până şi după un gol în poarta lui Manchester United. Până la 21 de ani, Maradona avea aproape 200 de meciuri jucate. Balotelli are acum 21 de ani şi a bifat cam 80 de partide, iar Tevez la aceeaşi vârstă avea tot vreo 80. O parte din explicaţie stă în diferenţă.

Iată-l mai jos pe Maradona. Cinci minute care cuprind cele mai frumoase momente ale argentinianului în perioada în care a jucat la Napoli. Bijuterii de goluri, pase geniale, centrări desenate, furie, bucurie, fani dezlănţuiţi dintr-un oraş pe care Maradona l-a învăţat că poate să trăiască la înălţimea vulcanului de sentimente care îl caracterizează. Printre ele, strecurate cu sau fără intenţie, două momente pe care orice fotbalist ar trebui să le ştie pe derost şi să încerce să înţeleagă ce înseamnă ele cu adevărat.

Primul (secunda 30) îl înfăţişează pe Maradona tăvălit în noroi şi ud până la piele. El Pibe D’Oro jonglează cu mingea de parcă s-ar afla pe plajă. Pasiunea şi concentrarea care i se citesc pe faţă anulează frigul realităţii pe care, în imagini, doar mânuşile îl trădează.

Al doilea (minutul 4.2o) imediat după ce Napoli a câştigat titlul din 1990. Reporterul îl întreabă când a înţeles că e din nou campion. Maradona răspunde: „imediat după ce arbitrul a fluierat finalul meciului. Eu am câştigat totul prin suferinţă iar acum nu a fost diferit!”

Maradona în noroi. Maradona despre suferinţă. Două ipostaze pe care orice fotbalist care se vrea mare trebuie să le priceapă şi să le pună în practică. Abia apoi vin ifosele, cluburile de noapte, maşinile decapotabile dotate cu gagici tunate şi sictirul imprimat pe chip ca stare de spirit.

Înainte să fie mare, Maradona a şlefuit preluările prin bălţile pline cu noroiul lui noiembrie şi a strâns din dinţi. Talentul cu care toată lumea l-a creditat ar fi fost inutil fără suferinţa pe care Diego o aminteşte, zâmbind, doar în treacăt.

 

Comenteaza cu Facebook!

4 Comments

  1. cldtoma

    30 octombrie 2011, 15:14 at 15:14

    Impresionant filmuletul, dar totusi mult prea scurt pentru a reda extraordinarele realizari ale lui Maradona la Napoli. Cu o echipa creata in jurul lui si in mare masura cu jucatori adusi la sugestia lui, Napoli a reusit sa castige doua titluri de campioni in 1986-1987 si 1989-1990, Cupa UEFA in 1989, Cupa Italiei in 1987. Ca si in cazul nationalei Argentinei , campioana mondiala in 1986 si finalista in 1990, cu greu isi mai poate reaminti cineva cativa dintre coechipierii marelui Maradona, poate cu exceptia unor Careca, Alemao si Bagni la Napoli si unor Burruchaga, Caniggia si Valdano la nationala.

    imi aduc acum aminte si de exdraordinarul sezon 1987-1988 din Serie A in care pe final favoritii mei Napoli au pierdut titlul cu vreo trei etape inainte de final fiind invinsi acasa cu 3-2 de AC Milan, dupa un meci care a constituit intr-un fel nasterea marelui AC Milan din anii urmatori. In acel an extraordinar pt Napoli cu exceptia meciurilor cu Milan, Maradona a castigat si titlul de goalgetter al Italiei.

    • gery76

      30 octombrie 2011, 20:33 at 20:33

      Ca sa inteleaga si cei mai tineri cine a fost cu adevarat Diego Armando Maradona trebuie spus ca perioada de maxima glorie a sa coincide cu evolutia sa in campionatul Italiei la Napoli, care atunci in anii 80 era super-detasat cel mai puternic campionat al lumii,in care evolua intreaga floare a fotbalului mondial.

      Nu ascund faptul ca eu tin cu Bayern Munchen si cu nationala Germaniei,insa in acea perioada din Italia simpatizam cu Inter Milano pentru simplu motiv ca acolo evoluau 3 mari internationali germani,iar acum sa va spun cu cine se lupta Maradona si pe cine a ingenuncheat Maradona timp de mai mult de cinci ani,pentru a intelege uriasa-i valoare.

      in acea perioada Napoli echipa lui Maradona care pana la venirea lui se zbatea in anonimat se lupta pentru suprematie cu:

      – Milan ce avea in componenta jucatori uriasi precum tripleta olandeza Gullit,Rijkaard si Van Basten+4 internationali italieni de baza-Baresi,Maldini,Donadoni si Ancelotti.

      -Internationale ce avea in componenta tripleta de aur a fotbalului german-Matthaus,Brehme ,Klinsmann+4 internationali italieni de baza-Zenga,Bergomi,Ferri si Berti +alt international italian Serena

      -Roma ce avea in componenta doi internationali germani Berthold si Voller+conducatorul de joc al Italiei Giuseppe Giannini+brazilianul international Aldair+Rizzitelli si el in lotul mare al Italiei.

      -Samdoria ce avea in componenta pe gemenii golului Mancini si Vialli+fundasul de fier al Italiei Pietro Wierchowood+brazilianul veteran Cerezo+un mijlocas de mare travaliu Atilio Lombardo si el international.

      -Verona ce iesise campioana in 85 ce avea si ea in componenta jucatori senzationali precum danezul Preben-Elkjaer Larsen,germanul Peter Briegel +italienii Galderisi sau Fanna.

      -Juventus ce avea in componenta internationali italieni precum rezerva lui Zenga de la nationala Taconni,Marocchi sau titularul nationalei De Agostini+Rui Barros+veteranul Cabrini.

      La nivel de nationala, Maradona cu Argentina a iesit campion mondial in 86 si vice '90 intr-o perioada in care existau foarte multe vedete adevarate deci performanta este cu atat mai mare cu cat Argentina nu figura p[rintre marile favorite deoarece"

      -Brazilia avea pe Zico,Socrates,Junior,Josimar,Alemao,Careca,Branco sau Casagrande

      -R.F.Germania-Harald Schumacher, Magath,Matthaus,Forster,Briegel,Rummenigge,Voler sau Brehme

      -Anglia- Shilton,Butcher,Sansom,Steven,b.Robson,Hoddle,Lineker sau Beardsley

      -Belgia[o mare putere'80-90]-Pfaff,Gerets,de Wolf,van der Elst,Vercauteren,Scifo,Ceulemans sau Claessen

      -Spania-Gordillio,Zubizaretta,Chendo,Sanchis,Michel,Victor,Caldere sau Butragueno

      -Italia- Bergomi,Conti,Tardelli,Cabrini,Galderisi sau Altobelli

      -Franta -Bats,Amoros,Bossis,Battiston,Fernandez,Platini,Stopyra sau

      Rocheteau.

      Maradona desi era inconjurat de jucatori cel mult medii in '86[Cuciuffo,Brown,Batista,Ruggeri,Olartichoechea,Pumpido,Enrique si Giusti]+2 fotbalisti peste medie Valdano si Buruchaga,intr-o proportie covarsitoare de unul singur a reusit sa iasa campion mondial in 86 si vice in '90 -[cu o trupa si mai slaba cu Lorenzo,Calderon,Troglio,Basualdo sau Dezziti].

      Pentru acestea si pentru multe altele Diego Armando Maradona ramane nu va avea vreodata rival in fotbal[ este parerea mea ferma, mi-o asum si ma ''bat'' pentru ea cu argumente]!

  2. gery76

    30 octombrie 2011, 20:49 at 20:49

    Alex Buturugeanu,ultima ta fraza este senzationala si poate fi pusa in rama-defineste perfect traseul acestui genial fotbalist Diega Armando Maradona!

    Multumiri si felicitari pentru un articol minunat!

Comenteaza