Don't Miss

Mânăstirea în care s-a născut fotbalul. Jocul de pase şi regula offside-ului în chiliile cartezienilor

By on 15 iulie 2013, 14:39

Ordinul călugărilor cartezieni îşi va sărbători în curând mileniul existenţei. Sfântul Bruno din Koln este întemeietorul unuia dintre cele mai ermetice aşezăminte monahale din câte există în ritul romano catolic. Abaţiile nu există, congregaţiile sunt conduse de călugări sau maici superioare iar regulile sunt mult mai stricte faţă de benedictini, spre exemplu.

Fraţii cartezieni preferau rugăciunea solitară la adăpostul chiliilor umile dar şi cântările de cor în biserică. Distracţia rămânea în seama fraţilor laici.

Unul dintre centrele cele mai cunoscute ale acestui ordin se află în Smithfield, Londra. Acolo, pe la 1600, atunci când Mihai Viteazu al nostru rotea halebarda deasupra unei uniri proaspete, sir Thomas Sutton înfiinţa internatul pentru băieţi Charterhouse School chiar în clădirile cartezienilor.

Două secole şi jumătate mai târziu, şcoala cu pricina menţinea ordinea şi regulile stricte ale călugărilor dar prilejuia şi un pic de respiro pentru puştii închişi în chilii. Fotbalul era o afacere veche şi totuşi nouă. Se juca de câteva sute de ani prin satele din preajmă. Echipele erau formate din câteva sute de bărbaţi iar mingea, o vezică umflată cu aer, trebuia trecută prin poarta adversarilor, de obicei locuitorii satului vecin. Nu existau reguli iar faultul se lăsa adesea cu oase rupte.

Pe la 1840 fotbalul a fost admis şi la mânăstire dar nu la vedere. Cine voia să joace trebuia să se mulţumească cu un hol strâmt de piatră. Băieţii au fost nevoiţi astfel să se adapteze. Căratul balonului cu mâna s-a diluat într-o joacă de picior şi în dezvoltarea paselor în detrimentul acţiunilor personale. Cei din Eton şi Shrewsbury aveau la dispoziţie curtea colegiilor aşa că au preferat driblingul combinat cu offside-ul din rugby (era penalizată pasa înainte).

Generaţiile de puşti crescute la internat au scos noul fotbal la lumină, iar atunci când regulile jocului au fost puse pe hârtie reprezenzanţii paselor s-au duelat cu cei ai driblingului. A câştigat gruparea foştilor şcolari din Charterhouse iar fotbalul a pornit la drum ca un joc combinativ, independent şi unic în raport cu celelalte sporturi ale momentului.

Fotbalul prezentului admite driblingul şi chiar îl aplaudă dar se joacă mai degrabă după modelul Charterhouse decât Eton.

Una dintre primele câştigăroare ale Cupei Angliei, cea mai veche competiţie internă din lume, este The Old Carthusians F.C. Fondată de foştii elevi de la Charterhouse, gruparea care există şi astăzi (joacă la amatori, în Arthurian League) a învins în finală reprezentanta celuilalt stil de joc, Old Etonians.

Cel puţin un club din actuala Premier League îi are ca fondatori pe cei din Charterhouse. Stoke Ramblers a apărut la 1863 din pasiunea micilor cartezieni, ajunşi, între timp, muncitori la calea ferată din Stoke on Trent. Din 1878, atunci când a fuzionat cu secţia de cricket, echipa poartă numele actual, Stoke City FC.

Charterhouse Boarding School există şi acum şi se poate lăuda că ţine pasul cu vremurile moderne. Cine vrea să studieze aici trebuie să plătească peste 31.000 de lire sterline pe an, a cincea cea mai mare taxă din sistemul de învăţământ britanic.

charterhouse1

 

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza