Don't Miss

Manageri cu potenţial dar fără loc de muncă

By on 4 octombrie 2012, 13:24
Foto: dailymail.co.uk

Mărirea şi decăderea se numără în sezoane. Uneori în mai puţin de-atât. Să-l luăm ca exemplu pe Martin Ling. A pornit ca antrenor din liga a cincea engleză, a ajuns în Championship şi chiar era dat ca posibil succesor al diverşilor concediaţi din Premier League. A fost suficient un retur slab. A regresat iar acum antrenează la Torquay, în liga a patra. Lista celor care au performat apoi au rămas pe dinafara fenomenului este destul de mare.

Să ne gândim la Mick McCarthy, de exemplu. A dus pe Wolverhampton în Premier League. A ţinut echipa acolo timp de două sezoane în care nimeni nu le dădea portocaliilor vreo şansă reală de salvare. N-a abuzat de transferuri. În februarie era limpede că nu va mai repeta minunea aşa că a fost concediat. De atunci stă pe bară. A negociat cu Nottingham dar a preferat să nu semneze. Acum ar putea ajunge la Reading, Southampton sau Queens Park Rangers echipe care chiar au nevoie de o atingere magică dacă vor să joace şi la anul în prima divizie.

Bert Van Marwijk s-a remarcat la Feyenoord, chiar dacă a fost şi manta de vreme rea pentru Borussia Dortmund înainte de sosirea lui Klopp. A preluat naţionala Olandei, a ajuns în finala mondialelor din 2010 şi a ratat catastrofal europeanul din vara acestui an. Trei meciuri, trei înfrângeri. Bert e liber de contract, ceea ce înseamnă că-şi poate scoate la plimbare mai des medalia pentru titlul de cavaler al ordinului de Orange-Nassau. Sau poate face planuri de revenire pe bancă, pentru că, la 60 de ani, mai are multe de oferit fotbalului mare.

Rafa Benitez nu mai antrenează de doi ani. A fost zeu pe Anfield, acolo unde a adus Liga Campionilor, dar nu s-a adaptat la Inter Milano. Ofertele nu au contenit să apară, dar spaniolul nu s-a grăbit. Mulţi îl vor înapoi în Anglia, dar nimeni nu ştie exact încotro o va apuca tehnicianul dacă va decide să se reapuce de antrenorat.

Harry Redknapp este, poate, cel mai mare nume din branşa antrenorilor rămaşi fără loc de muncă. A făcut minuni la Tottenham, acolo unde a revitalizat echipa şi a transformat-0 într-o pretendentă la vârf în fiecare sezon. A fost implorat cu prelungirea contractului dar a ezitat pentru că şi-ar fi dorit postul de selecţioner al Angliei. L-a pierdut în faţa lui Roy Hodgson , după care a fost concediat, amiabil, desigur, de patronul lui Tottenham. Din vară e şomer. Apare la televizor pe post de consultant şi îi consiliază pe cei de la Bournemouth (liga a treia) acolo unde a jucat şi a antrenat în trecut. Ofertele mari ar fi fost dar niciuna nu a depăşit stadiul de zvon.

Comenteaza cu Facebook!

5 Comments

  1. gery76

    5 octombrie 2012, 04:30 at 04:30

    -Intr-adevar ,este oarecum neasteptat,faptul ca Mick Mcarthy n-are angajament ,mai ales ca el a facut o treaba excelenta ca antrenor si la nationala Irlandei ,mai ales la mondialul din 2002.
    -Eu l-am prins si ca jucator ,la worldcup’90 ,ne-a fost adversar in optimile mondialului italian ,un fundas stanga foarte bun,avea si forta excelenta ,arunca aut-ul de margine ca pe corner pana in mijlocul careului adevers,era unul din liderii echipei alaturi de Mc Grath,Ray Houghton,John Aldrige sau Kevin Shedeey!

  2. cldtoma

    5 octombrie 2012, 18:50 at 18:50

    corecte afirmatiile lui gery cu exceptia faptului ca mick mc carthy la coppa del mondo 1990 a jucat fundas central ( eu asa mi-l amintesc) . pe postul de fundas stanga era blondul Steve Staunton care a jucat pana prin anii 2000 la Liverpool

    • gery76

      6 octombrie 2012, 02:33 at 02:33

      -Se prea poate sa ai dreptate ,ce pot sa spun cu siguranta,este ca a fost capitanul echipei la acel mondial,si chiar avea o ”fata”haioasa ,inalt,ciolanos si cu o freza asemanatoare cu a lui Gica Popescu din aceeasi perioada,s-ar putea ca eroarea mea sa vina de la faptul ca la Euro’88[ de asemenea turneu urmarit integral]pe sarbi ,fundas stanga era Chris Hughton ,a nu se confunda cu Ray Houghton,micutul si inventivul mijlocas,iar la Worldcup’90 Chris n-a mai prins primul 11,de aceea considerand ca fundasi centrali erau Kevin Moran[ cu care Carthy facuse cuplu in ’88],iar la meciul cu Romania ,unul din marcatorii de la penalty-uri[ chiar decisivul] ,a fost David O’leary,imediar am facut legatura ca Mc Carthy ar fi jucat in meciul cu noi fundas stanga,dar O’Leary daca nu ma insel a intrat undeva in prelungiri,deci se prea poate repet sa ai dreptate[ au trecut totusi 22 de ani].
      -Insa ,nu pot decat sa-ti multumesc pentru mica corectura,pentru mine a fost chiar o placere sa-mi aduc aminte de aceste frumoase vremuri si chiar mi-as dori cat mai multe asemenea ”mici”polemici!

  3. cldtoma

    6 octombrie 2012, 10:27 at 10:27

    oricum senzationala acea echipa a Irlandei din anii 1987-1994, cu Jackie Charlton antrenor, una din marile ” figuri ” ale fotbalului. cu Pat Bonner in poarta, cu Morris, Staunton, Mc Carthy, Irwin, Moran fundasi ; un mijloc foarte bun care ii cuprindea pe Paul Mc Grath, Ray Houghton ( autorul unui celebru gol cu Anglia la Euro ’88), David O’Leary, Sheedy, Stapleton , Townswnd cu totii avand cariere dintre cele mai frumoase in fotbalul englez la nivel de club, marele Liam Brady ( cu o cariera extraordinara pe la echipe ca Arsenal , juventus , Internazionale pe vremea cand era foarte greu de patruns in fotbalul Italian). atacanti erau John Aldridge, inlocuitorul lui Jan Rush in atacul lui Liverpool dupa plecarea acestuia la Juve, si Toni Cascarino, ambii cu cifre remarcabile de goluri la echipele de club.
    echipa Irlandei in acei ani a reprezentat o pata de culoare in fotbalul europeanfiind aproape nelipsita de la marile competitii.

    • gery76

      7 octombrie 2012, 02:45 at 02:45

      -Perfect adevarat,pai de trei irlandezi din acea mare echipa nationala se leaga practic ultimul titlul de campioana din istoria lui Liverpool ,cel din ’89[ incredibil 23 de ani] sub Kenny Dalglish,e vorba de Ray Houghton[ piticul ce a dat gol Angliei la Euro’88 cu capul in minutul 6,urmand cea mai crunta dominare pe care am vazut-o vreodata a Angliei ,insa Patt Bonner ,cred c-a facut meciul vietii,numai contra lui Lineker aparand 2 mingi incredibil,desi parea destul de ponderal],Ronnie Whelan[ sper ca cldtoma si-aduce aminte de golul dat lui Dassaev,unul din favoritii lui si al meu,la acelasi Euro’88 impotriva U.R.S.S ,scor 1-1,dintr-o foarfeca laterala splendida ,dupa o pasa direct din aut de margine,de la Mc Grath] si John Alldrige.
      -Din pacate ,desi au jucat destul de bine cu Olanda,au primit un gol foarte norocos prin minutul’83-’84 de la rezerva Wim Kieft si astfel calificarea din grupe a ramas o himera la Euro’88,desi Irlanda a fost efectiv revelatia competitiei si astfel 2 legende precum Frank Stapleton si Tony Galvin au cam pirdut relatia cu nationala,Galvin cam definitiv,iar Stapleton,mult timp capitan a mai avut evolutii episodice,dar fara a mai intra serios in calcule pentru Italia’90.

Comenteaza