Liga Campionilor. Varianta mondială

Foto: allieiswired.com

Încă nu există o astfel de competiţie şi nici şanse reale să se poată organiza vreodată. Singura întrecere cât de cât similară, mondialul cluburilor, este doar un simulacru ieftin de imagine. O ligă a campionilor la nivel mondial ar însemna cel puţin deplasări cu durate nerealiste sau capacitatea unei aclimatizări instantanee la un cu totul alt fus orar, dar utopia ideii merită dezbătută măcar în teorie. Dacă azi ar exista o astfel de competiţie, care ar fi cluburile de top din lume capabile să joace cu şanse reale împotriva granzilor Europei?

Până când va fi inventată o teleportare cât de cât viabilă sau măcar un mijloc de transport care să circule cu viteze mult peste cele din realitatea prezentului, liga campionilor la nivel global are mici şanse să prindă contur. Principalul avantaj pentru o astfel de întrecere ar fi dezvoltarea golbală a fenomenului. Marile cluburi din America de Sud ar deveni şi mai mari în loc să se mulţumească cu statutul de pepinieră a grupărilor europene. Cele din Asia ar ieşi din cercul vicios în care s-a aflat multă vreme Turcia, spre exemplu şi anume cel al sumelor mari pentru fotbalişti pe final de carieră. În Arabia Saudită, Emirate sau aiurea, există potenţial pentru mult mai mult, dar nu există motivul. Pur şi simplu emirii şi prinţii petrolului nu au pentru ce să investească suplimentar din moment ce competiţiile în care participă nu au miza şi cerinţele pentru o performanţă reală.

Foto: ask.com

Dincolo de avantaje şi dezavantaje există nume. Cine ar putea întâlni pe Real Madrid, Barcelona, Bayern Munchen sau Manchester United într-o finală de Ligă a Campionilor la nivel planetar? Mai jos, câteva exemple de cluburi cu potenţial şi performanţe.

Velez Sarsfield este campioana la zi din Clausura iar Boca Juniors , cea din Apertura. Prima poate surprinde în timp ce a doua, cu uriaşul impact pe care îl are de un secol în fotbalul sud-american, reprezintă varianta tradiţională.

Fluminense este campioana în exerciţiu din Brazilia şi principala furnizoare de jucători la naţională. Corinthians sau Vasco da Gama, sunt celelalte două opţiuni ipotetice din ţara lui Pele.

TP Mazembe din Congo a demonstrat deja că poate concura cât de cât cu alte echipe mari din lume. A ajuns în finala mondialului cluburilor de anul trecut după ce a eliminat pe Internacional şi domină cu autoritate fotbalul din zonă.

Chivas Guadalajara sau Cruz Azul fac legea în Mexic. Nu fac parte din grupările cu potenţial financiar dar s-au remarcat în ultimii 20 de ani prin capacitatea de a produce jucători de top şi de a recruta cei mai talentaţi juniori din America Centrală.

Seongnam din Coreea de Sud, Kashima Antlers sau Nagoia Grampus, ultimele două din Japonia, reprezintă variantele la vârf din estul extrem, în timp ce China începe şi ea să bage bani şi să aducă jucători cu adevărat mari în Asia.

LA Galaxy are potenţial imens chiar şi în sistemul actual din fotbalul de peste ocean. Gruparea de pe coasta de vest a atras atât vedete la final de carieră cât şi jucători de perspectivă. Şansele de accesare a unui buget competitiv în cazul în care mândria americană ar fi pusă în faţa unui test global sunt foarte mari, iar LA Galaxy ar putea reprezenta principala piedică în calea marilor echipe europene.

Fanii lui Al Ahli din Egipt îşi alintă echipa cu supranumele de „cel mai mare club din univers.” Poate că nu este aşa, dar gruparea africană reprezintă punctul de pornire în fotbalul mare pentru mulţi fotbalişti talentaţi de pe continent. Alături de Al Ahli Dubai sau Al Hilal din Arabia Saudită este una dintre optiunile cu imens potenţial financiar în zonă.