Don't Miss

Juve-Inter. Povestea unui Derby d’Italia pe care nimeni nu-l va uita niciodată

By on 2 noiembrie 2012, 15:11
Foto: goal.com

Se apropie duelul primelor două clasate din Italia. Juventus şi Inter Milano s-au înfruntat dintotdeauna cu pistoalele pe masă iar întâlnirile dintre cele două grupări au lăsat în urmă amintiri dintre cele mai spectaculoase. Cândva, în urmă cu mai bine de 50 de ani, un astfel de meci a împărţit Italia în două iar din orgoliile care au erupt ca vulcanii s-a născut un mare jucător.

Aprilie 1961. Atunci când Juve şi Inter au intrat pe Stadio Comunale din Torino lupta la titlu era în toi. Pe lângă cele două cluburi, şi AC Milan juca în horă pentru Scudetto.

Meciul a fost încins atât pe teren, în tribune cât şi în afara stadionului. Peste 5.000 de fani ai lui Juve nu au mai prins bilet dar nu au renunţat să vadă partida aşa că au spart barierele de protecţie şi au pătruns pe gazon. Arbitrul a trimis imediat echipele la cabine. Aristide Guarneri, fundaşul lui Inter de la acea vreme, a declarat fair-play că nu s-a simţit în pericol şi că duelul putea continua după evacuarea fanilor care, aflaţi la câţiva metri de el, nu au dat semne de violenţă la adresa jucătorilor.

Federaţia de fotbal din Italia a dictat victorie la masa verde, 2-0 pentru oaspeţii din Milano. După alte controverse şi lupte, de data aceasta purtate prin birouri, oficialii federali s-au răzgândit şi au stabilit ca Juve-Inter să se rejoace pe 10 iunie 1961.

Imediat după ce a fost anunţată această decizie, Catania a bătut pe Inter, iar nerr-azzurri au ieşit din lupta pentru titlu.

Ca formă de protest, preşedintele clubului milanez l-a anunţat pe antrenorul Helenio Herrera că vrea să joace cu tineretul pe 10 iunie, iar legenda de pe banca lui Inter s-a conformat.

Juve a câştigat cu 9-1 în faţa puştilor din Milano. A fost şi a rămas victoria la cel mai mare scor din întreaga istorie a lui Juventus în Serie A. A fost şi a rămas înfrângerea la cea mai mare diferenţă de goluri pentru Inter în Serie A.

Pe lângă datele statistice, acest meci l-a făcut golgeter pe torinezul Sivori (autor a şase dintre cele nouă goluri ale torinezilor), cel mai scump jucător din lume în 1957, care a câştigat în acel an şi titlul de cel mai bun jucător din Europa (Balonul de Aur).

Cu ce s-a ales Inter după această înfrângere categorică? Cel puţin cu Giacinto Facchetti. În acel moment avea 19 ani neîmpliniţi şi juca la Primavera, de obicei în atac. A fost chemat la echipa mare alături de colegii săi special pentru duelul-protest cu Juventus şi nu a mai plecat. Herrera l-a reprofilat. L-a trimis pe partea stângă a apărării iar Giacinto s-a mulat perfect pe stilul de joc al antrenorului.

Facchetti a jucat 18 ani pentru Inter. A câştigat patru titluri, o cupă, două Cupe ale Campionilor Europeni şi două Cupe Intercontinentale.

A rămas la Inter şi după ce a pus punct carierei profesioniste. A fost director sportiv, membru în comitetul director, vicepreşedinte şi apoi preşedinte al clubului.

Nu veţi vedea pe nimeni de la Inter cu numărul 3 pe spate. A fost retras în memoria fostei legende Facchetti, iniţial un puşti speriat care a fost adus de Helenio Herrera de la tineret pentru un meci care se mai jucase odată!

Mai jos, filmuleţul golurilor la acel 9-1 de poveste. Dacă priviţi atent, opt din cele nouă reuşite ale lui Juve au venit pe partea dreaptă a terenului şi nu pe stânga lui Facchetti!

Comenteaza cu Facebook!

2 Comments

  1. Ionut

    2 noiembrie 2012, 17:53 at 17:53

    Facchetti n-a jucat în meciul ăla.

    Asta a fost echipa Interului atunci: Annibale; Riefolo, Tacchini; Morosi, Masotto, Dalmaso; Manini, A. Mazzola, Fusari, Guglielmoni, Ghelli

    În schimb, ai fi putut vorbi despre Mazzola (şi el puşti, şi el legendă), cel care a marcat pentru Inter, din penalty. Chiar a debutat în Serie A atunci, iar golul pe care l-a reuşit a fost primul dintr-o lungă serie pentru club.

  2. petru

    2 noiembrie 2012, 21:55 at 21:55

    din acesta echipa doar Mazzola sa realizat

Comenteaza