Don't Miss

Istoria numerelor de pe tricou

By on 8 iulie 2011, 08:33

 

Foto: tdifh.blogspot.com

Fotbalul a existat şi înaintea atât de cunoscutelor numere de pe tricou. Generaţii întregi de jucători talentaţi şi-au început cariera şi apoi au încheiat-o fără să tânjească la celebrul număr 10. Primul meci modern de fotbal s-a jucat în Anglia, pe la mijlocul secolului XIX. Prima partidă cu numere pe tricou a avut loc pe 25 august 1928, tot în insula Britanică. Haosul de astăzi, în care orice număr de la 1 la 99 poate să apară pe teren, are la bază o cât se poate de ordonată logică.

Istoria numerelor de pe tricou vine la pachet cu prima aşezare clasică din fotbal. Celebrul 2-5-3 (modificat apoi în şi mai celebrul WM) a dus la crearea primei forme de particularizare a fotbaliştilor pe teren. Numerotarea clasică i-a atribuit portarului cifra 1, celor doi fundaşi laterali 2 (dreapta), respectiv 3 (stânga) şi aşa mai departe până la 11. Aici se încheia totul pentru că, la acea vreme, schimbările încă nu existau şi nu vedea nimeni logica unui titular cu ultimele două cifre din data de naştere pe spatele tricoului.

Numerele au apărut brusc, pe 25 august 1928. Arsenal contra Sheffield Wednesday a fost prima partidă în care fotbaliştii au putut fi identificaţi şi după altceva decât trăsăturile feţei sau poziţia din teren.

Foto: en.wikipedia.org

Fotbalul putea arăta cu totul altfel astăzi dacă experimentul de pe 29 aprilie 1933 ar fi fost adpotat ca regulă. Atunci, în finala Challenge Cup, Everton a jucat cu numere de la 1 la 11, iar Manchester City cu cele de la 12 la 22.

Iniţial, numerele de pe tricou nu au fost primite prea bine. Comisia de Management a fotbalului englez a respins în primă fază adoptarea generală a numerotării tricourilor pe motiv că o asemenea iniţiativă ar altera cromatica echipamentului de joc şi că ar implica nişte costuri suplimentare pe care majoritatea cluburilor nu şi le-ar putea permite. Se întâmpla în 1933.

Numerele au intrat în legalitate din 1939. Din acel moment, orice echipă era obligată să alinieze pe teren jucători cu numere de la 1 la 11, iar acestea erau atribuite în funcţie de poziţia din teren a fotbalistului.

Regula numerelor a fost adoptată şi la mondiale, iar turneul final din 1954 a fost primul la care această hotărâre a intrat în vigoare.

Undeva, pe parcurs, numerele şi jucătorii s-au împrietenit suficient de mult încât tradiţia desemnării lor în funcţie de poziţie să fie abandonată, iar ei şi-au putut începe şi termina cariera cu aceleaşi cifre pe spate chiar dacă s-au reprofilat pe teren.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza