Don't Miss

Istoria fotbalului românesc (IV): Carmen, Mociorniţa, dublura şi controversele

By on 22 mai 2013, 09:52


Foto: gsp.ro

Foto: gsp.ro

Istoria îndepărtată a fotbalului românesc propune un nume de care a auzit toată lumea. Carmen Bucureşti are o istorie adânc înfiptă în pământul pietros al trecutului dar vine la pachet şi cu o confuzie uşor de preluat din mers.

Acea Carmen de dinainte de Război nu are nimic de-a face cu echipa care a străbătut conflictul şi l-a depăşit apoi ca una dintre cele mai tari grupări din fotbalul românesc.

Bineînţeles, restauraţia de după 45 nu a fost una deloc paşnică!

Ionel Mociorniţa, preşedintele-antrenor de la Carmen, a refuzat de a-şi aduna elevii, plecaţi în vacanţă, pentru a juca, pe 30.12.1945, cu Dinamo Tbilisi, sosită în România, tocmai când iarna se aşezase de-a binelea în Bucureşti, pe 11 decembrie. Reuss (preşedintele comisiei care conducea federaţia) a fost cel care a încercat să apere pe Carmen (vezi ştirea din „Gazeta sporturilor” din 28.02.1945, care ne spune că printr-un un vot 3-2, împotrivă fiind reprezentanţii CGM şi OSP, Aurel Kahane şi Aurelian Pavel, Comisia Interimară a FRFA a decis intervenţia la CGM în favoarea „tăbăcarilor” şi probabil
acest lucru i-a fost fatal). Reuss se baza pe intervenţia sa pentru unificarea celor două organisme de conducere a sportului, care de fapt nu prea mai avea rost, pentru că zarurile fuseseră deja aruncate în favoarea OSP-ului. Oricum însă, Carmen a mai supravieţuit un an şi jumătate, poate şi datorită lui AlexandruReuss.

Cine era actuala Carmen? Originile par destul de încâlcite.

Gruparea (n.n. Mociorniţa) a fost înfiinţată din fosta grupare Ion Dona (n.n. probabil frate sau rudă cu Mitică Dona, despre care povestesc publicaţiile sportive de la începutul secolului al XX-lea). Echipa a  câştigat campionatul categoriei aII-a a fost avansată în categoria promoţie, de aci – campion a fost avansată la onoare, unde graţie marilor succese a trecut în divizia C”. Mociornita a fuzionat apoi cu echipa Spitalului Colţea şi a devenit FC Colţea, club alături de care s-au regăsit mulţi simpatizanţi legionari.

Abia din 1940 a luat numele Carmen iar din 1941, Ion Mociorniţa, un patron căruia îi putem regăsi lense corespondent în zilele noastre, s-a angajat să facă din echipa sa cea mai tare grupare românească.

În 1946-47, Carmen Bucureşti a terminat pe locul secund în campionat, cea mai bună performanţă obţinută chiar în anul în care clubul serba 10 ani de existenţă. A fost şi ultimul pentru că în aceeaşi vară Carmen a fost desfiinţată şi înlocuită cu ASA, viitoarea Steaua. Ne-a lăsat moştenire nume precum Baratky sau Angelo Niculescu şi regretul Phoenix-ului care a obosit să mai renască din atât de multă cenuşă.

Desfiinţarea a avut ca punct de pornire trecutul legionar dar ultima picătură din paharul răbdării comuniste a fost meciul cu Ciocanul, câştigat de Carmen cu 6-0, o partidă în care jucătorii câştigătoarei au încercat să-i distreze pe cei 20.000 de spectatori.

La meciurile amicale pe care le disputam în provincie, uneori, spre finalul meciurilor, exersam o scenă care făcea deliciul publicului. Constituiam câte un cerc imaginar din jucătorii noştri şi pasam mingea între noi prinzând câte unul sau doi adversari la mijloc. Acelaşi lucru l-am făcut şi atunci, contra lui Ciocanul. După două situaţii în care ne-am ridiculizat adversarul, cei de la Ciocanul au refuzat să ne mai atace şi s-au retras în propria lor jumătate de teren. În acel moment, Bazil Marian s-a aşezat cu fundul pe minge. (Angelo Niculescu)

După această demonstraţie de forţă Carmen a mai jucat un singur meci, cel cu Juventus.

După dezbateri de 2 ore în care s’a studiat situaţia actuală a footbalului, s-a comunicat presei  excluderea grupării Carmen din cadrele F.R.F.A., cerându-se OSP-ului radierea susnumitei grupări din Organizaţia Sportului Popular. Considerăm măsura luată ca una care duce la lichidarea unui cuib de duşmani ai poporului sub denumirea de grupare sportivă. (Comunicat FRFA în Sportul Românesc)

Jucătorii nu au avut de suferit pentru că „sunt fii de muncitori şi ţărani, deci sunt ai poporului şi sunt deslegaţi din oficiu de orice obligaţie faţă de această grupare şi  grija FRFA va fi de a le asigura viitorul corespunzător posibilităţilor fiecăruia”.

Angelo Niculescu mărturisea că decizia excluderii fusese luată direct de Ana Pauker şi, am adăuga noi, la presiunea altui şef comunist venit pe tancuride la ruşi, generalul Dumitru Petrescu Griviţa, cel care conducea pe AS ArmataBucureşti. De altfel, Carmen rămăsese singura echipă care, deşi făcea partea din Resortulrural-urban al OSP, se declara profesionistă, din toată DiviziaA, unde chiar şi ITAArad se „revendica” drept sindicalistă.

„Reacţionarii” au fost, aşadar curăţaţi. Locul rămas gol a fost umplut rapid cu noua senzaţie a maselor, invenţia comunismului nu doar în România ci în toate republicile puse cu botul pe labe de ursul sovietic: echipa armatei!

Citatele sunt preluate din “Istoria Fotbalului Românesc, vol II”, o carte de Mircea Angelescu şi Dan Ov. Cristea pe care o recomand cu căldură tuturor celor care doresc să parcurgă la pas drumul fotbalului de la origini şi până la prezent.

Comenteaza cu Facebook!