Don't Miss

Istoria fotbalului românesc (I): Între război şi politică

By on 17 mai 2013, 15:32


Foto: frontpress.ro

Foto: frontpress.ro

Unii spun că istoria se repetă iar cei care nu învaţă din ea sunt condamnaţi să o trăiască pe pielea lor. Fără vreun patetism particular, românii par cei mai sadici dintre sclavii timpurilor trecute. Nimic nu s-a născut fără chin pe plaiurile noastre iar durerile s-au aşezat una peste alta mai ceva ca într-un zid cu jertfa deja adjudecată înăuntru.

Asistăm la spectacolul conflictelor dintre sau între sau cu federaţia, liga, echipele, comisiile, meciurile şi întreg fenomenul fotbalistic de la noi şi zâmbim sau dăm din cap a lehamite. Avem în faţă o cauză pierdută, o ruină condamnată să miroasă a mucegai pentru eternitate dar care, în loc să ardă în foc, trăieşte suspendată în propria realitate.

Cei care speră la un viitor diferit trebuie să ştie că niciodată nu a fost altfel.

După 22 noiembrie 1944, federaţia de fotbal avea o comisie provizorie condusă de Nae Lucescu. Aceasta, numită de o altă comisie interimară a UFSR, avea drept sarcină organizarea de alegeri pentru a desemna preşedintele şi comitetul federal. Ele fuseseră programate pentru 16 februarie 1945. Interimarul Nae Lucescu îl propusese pentru funcţia de preşedinte pe ministrul economiei naţionale dr. A. Leucuţia, iar în cazul în care acesta nu accepta, pe av. Paul Nedelcovici. Însă, oficiosul PCR,„Scânteia”din 3, 5, 8, 9 februarie 1945 a lansat o adevărată campanie de compromitere a lui Leucuţia, care, chipurile, „ar sabota economia românească, aprovizionarea, ar fi făcut afaceri scandaloase de miliarde de lei, etc.” Rezultatul a fost cel scontat, dr. Leucuţia nu s-a prezentat la alegerea preşedintelui federaţiei.

Unii trăiau cu iluzia parfumului (iluzoriu dar reconfortant) interbelic încă adânc înfiptă în suflet. Sperau că Războiul nu a schimbat nimic iar viaţa sub flamura sovietică nu va afecta în vreun fel dezvoltarea viitoare a fotbalului.

Comisia interimară a FRFA lucra intens la începutul anului 1945 pentru crearea unei noi baze juridice a activităţii fotbalistice. „Av.C.Chiriceanu şi av. O. Luchide lucrează la modificarea statutelor şi regulamentelor Federaţiei Române de Football Asociaţie” nota„Gazeta sporturilor“ din 10 ianuarie 1945, iar pe 19 ianuarie acelaşi ziar publica declaraţia aceluiaşi Chiriceanu: „Ligă profesionistă în orice caz”, oficialul interimar numind şi problemele actuale, la începutul anului 1945, ale fotbalului românesc: „1. terenurile 2.profesionismul 3.juniorii 4.formula viitorului campionat 5.disciplinarea jucătorilor”.

Cel puţin asta se întâmpla la etajele superioare şi bine luminate ale forurilor fotbalistice din România. În subsol era plin de şobolani avizi după resturile din tomberoane.

Adunarea generală extraordinară de alegere a Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie fusese convocată vineri 16 februarie 1945, dar în ciuda prezenţei masive a bucureştenilor (printre candidaţii aflaţi în sală se numărău: Nae Lucescu, presedintele comisiei interimare al FRFA, col. Sever Slătineanu, LiviuJuga, Costel Rădulescu, Paul Nedelcovici, Octav Luchide şi Oreste Alexandrescu) nu s-au putut aduna 133 de votanţi, care să aleagă noua echipă de conducere. În această situaţie, şedinţa de alegeri a fost amânată pentru vineri 2 martie 1945.

Politica omului nou punea stăpânire şi pe fotbal. Lumea avea să se schimbe din temelii iar mai marii momentului zumzăiau frenetic fără să fie conştienţi de imensa mână care le aşează borcanul peste întregul lor univers.

În decizia Subsecretariatului de Stat al Educaţiei Extraşcolare, publicată în „MonitorulOficial“ nr. 44 din 23 februarie 1945, era numită noua Comisie Interimară a UFSR. Tot aici se precizau şi cele două noi atribuţii ale acestei comisii: anularea alegerilor efectuate la federaţii după 23 august 1944 şi numirea de comisii interimare la toate federaţiile şi în plus epurarea UFSR de toate elementele hitleriste, legionare, fasciste şi huliganice şi apoi efectuarea de noi alegeri pe baze libere şi democrate.

Acesta este doar începutul. Aşa se turnau fundaţiile unei construcţii care urma să susţină viitorul pe umerii săi. Lipseau elementele structurale de bază, fierul forjat şi mortarul, înlocuite cu intrigile de consistenţa gumei de mestecat. Apogeul ipocriziei nu fusese însă nici pe departe atins.

Citatele sunt preluate din „Istoria Fotbalului Românesc, vol II”, o carte de Mircea Angelescu şi Dan Ov. Cristea pe care o recomand cu căldură tuturor celor care doresc să parcurgă la pas drumul fotbalului de la origini şi până la prezent.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza