Don't Miss

Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate

By on 7 August 2014, 12:05


Sezonul 2003/2004 a fost unul fantastic pentru Arsenal Londra. Nu doar că a câștigat campionatul dar nu a pierdut niciun meci în acea ediție din Premier League.

Richard Scudamore, CEO-ul ligii, a decis să onoreze prestația băieților lui Wenger cu un trofeu pe măsură. Chiar la finalul campionatului, cei de la Arsenal au primit, pe lângă cupa decernată în mod obișnuit câștigătoarei și o replică în mărime naturală însă turnată în aur.

Vremurile cele bune deja își înfipseseră ghearele în spinarea fotbalului englez iar banii nu conteneau să curgă valuri pe Tamisa în jos. Duse și uitate au fost vremurile în care echipele primeau tot felul de suveniruri simbolice pentru că liga nu își permitea să le acorde trofeul!

Invincibilii, așa cum au fost botezați jucătorii lui Arsenal, aveau însă niște predecesori care reușiseră chiar mai mult decât atât.

Să tot fi fost 1889, anul primei ediții de campionat în Albion. Preston North End a câștigat titlul cu 18 victorii, 4 egaluri, zero înfrângeri dar și Cupa Angliei cu 5 victorii din 5 meciuri jucate. A fost și a rămas până în prezent singura echipă din istoria fotbalului englez care a reușit dubla fără înfrângere.

Din echipa de acum 125 de ani făceau parte un avocat care juca fotbal de plăcere (Bob Howarth), un puști de 22 de ani care urma să devină primul antrenor din istoria lui Blackburn care a adus titlul pe Ewood Park (Robert Holmes) și un fotbalist mai cunoscut pentru că este doar unul dintre cei 19 cricketeri cu Derbyshire Double în vitrină (tot John Goodall a fost golgeterul acelui sezon dar și, ulterior, primul manager din istoria lui Watford).

Nici vorbă de trofee de aur pe atunci! O strângere de mână și o bătaie pe umăr străluceau mai abitir ca metalul prețios. Pentru fotbalul jucat în anul în care, în România, murea Mihai Eminescu, iar populația Bucureștilor atingea 194.000 de locuitori, ideea performanțelor sportive răsplătite cu bani grei părea doar un gând amuzant pe care să-l uiți rapid pe drumul prăfos de proaspăt campion care te purta de la stadionul pe care ai scris istorie și până acasă, acolo unde nevasta te aștepta nerăbdătoare să-i repari balansoarul din care o să le spună cândva strănepoților cum ai câștigat tu primul titlu din istoria fotbalului englez!


Comenteaza