Visul oricărui fotbalist care se respectă nu e pentru toată lumea. Ca să ajungi acolo e nevoie de multă muncă și de ceva şansă. Fie cu buletinul, cazul lui Giggs cel mare într-o națională galeză atât de mică, fie cu adversarele din preliminarii.

Una sau alta fac ca și anul acesta, ceva vedete să-și fi luat singura vacanță din viața lor pe care ar fi schimbat-o fără ezitare pe 90, 180, 360 sau câte minute ar fi fost să fie încărcate cu transpirația mondialelor.

Pentru că acolo se joacă fotbalul din care sunt plămădite amintirile. Acolo se scriu poveşti pe care nu le vor uita zeci de generaţii nenăscute încă. Acolo se fac şi se desfac destinele iar cei care lipsesc pierd o şansă atât de rară la porţile gloriei, nişte porţi care se deschid o dată la patru ani.