Don't Miss

Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată

By on 7 februarie 2016, 03:30


Iarna lui 1909 a fost una fericită în familia Goslin din Willington, un sătuc cu o singură drogherie și un hotel în care arareori se oprea cineva. Micuțul care tocmai venise pe lume a fost înregistrat sub numele de Henry la primăria din localitate, un stabiliment ridicat în prima parte a secolului XVIII de celebrul arhitect George Latham, însă mulțimea adunată pe Burden Park, la 8 aprilie 1939, trei decenii mai târziu, îl știa drept Harry.

Harry Goslin era deja căpitanul lui Bolton, singura echipă din cariera sa de fotbalist profesonist. Fusese cumpărat pe 25 de lire sterline de la niște amatori din Nottingham și se adaptase de minune la gruparea din Greater Manchester.

Atunci, pe 8 aprilie ’39, războiul bătea la ușă, iar tânărul Harry îi anunța pe fanii strânși pe stadion că toți jucătorii lui Bolton vor onora meciul care stătea să înceapă și apoi vor merge la comisia teritorială și se vor oferi voluntari pe front.

Harry și colegii săi au mai apucat să joace și alte câteva meciuri însă neoficiale după care au fost trimiși în Franța. La 30 de ani, fotbalistul a ajuns rapid sergent și a jucat un rol important în celebra retragere de la Dunkerque. Revenit în Anglia, a fost promovat la gradul de locotenent și a fost trimis, alături de regimentul 53 din care făcea parte, să patruleze coastele de est ale regatului, acolo unde englezii se așteptau la o debarcare nazistă.

Vara lui 1942 l-a regăsit pe Harry Goslin în Egipt, în prima linie de apărare la Alam al Halfa. Nemții dezlănțuiseră iadul la cine mai știe câta tentativă de a rupe defensiva aliată. Harry și ai lui au rezistat eroic, ba chiar au lansat o contraofensivă alături de armata a opta care a dus la retragerea germanilor.

Harry a încălțat iarăși ghetele cu crampoane, de data aceasta pentru o selecționată a armatei engleze care a învins o reprezentativă similară a Poloniei cu 4-2 la Kifri.

A fost ultimul său meci de fotbal. Regimentrul 53 a trecut Mediterana și a participat la ofensiva aliată din Italia. Goslin și colegii săi au luat parte la încleștările pe viață și pe moarte dintre Taranto și Foggia și a ajuns până la râul Sangro care marca linia de apărare Gustav a nemților. Acolo, pe 14 decembrie 1943, o bombă de mortier a explodat chiar în copacul sub care locotenentul Harry Goslin își stabilise postul de observație. Fotbalistul a fost rănit grav și a murit câteva zile mai târziu. Căpitanul și vedeta lui Bolton a fost singurul jucător al echipei care a murit în cel de-al Doilea Război Mondial.

Cine vizitează provincia italiană Chieti și ajunge pe la Torino di Sangro poate vedea un deal cu gazon verde și 2.542 pietre funerare care amintesc de soldații britanici îngropați aici. Una dintre ele poartă numele lui Harry Goslin, căpitanul lui Bolton Wanderers.

Fbolton4

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza