Foto: goal.com
Iarna e tristă în Cardiff. Capitala galeză devine coşmarul depresivilor atunci când Octombrie lasă loc lui noiembrie. Ploaia fină şi interminabilă îngheaţă în fulgi de zăpadă. Sute de umbrele care dansează rotund printre clădirile îngheţate. Toată lumea a uitat de lumină şi de veselie, de peisajele ca rupte din rai de prin prejur, cele care atrag în fiecare an câte 20 de milioane de vizitatori.
Iarna e tristă în Cardiff. Aşa a fost şi cea din 1987. Doar Ryan Joseph Wilson era vesel şi fericit. Unii poate l-au văzut cum alerga cu ghiozdanul în spate şi râdea ca nebunul printre nămeţi. Nu avea nici umbrelă şi nici nu-i păsa de ochii curioşilor. Avea 14 ani şi tocmai primise cea mai importantă vizită a vieţii sale.
Un oarecare Alex Ferguson, de nici măcar un an principal la United, alături de scouterul Joe Brown, au bătut la uşa părinţilor lui Ryan. Ferguson îl urmărise pe puşti de ceva timp iar acum venise să-l ia de acasă. Era 29 noiembrie 1987. Ryan Joseph Wilson, ulterior Giggs, împlinea 14 ani.
De atunci au trecut aproape trei decenii. Giggs, puştiul cu ochii negri ca noaptea a ajuns un domn respectabil. Un erou al lui United. O legendă a fotbalului. Un sportiv ca la definiţie. An după an, etapă după etapă, zeci, sute de coechipieri care au venit şi au plecat. Giggs a rămas şi continuă. A semnat pentru încă un sezon cu United. Giggs e al doilea Ferguson, este antrenorul de pe teren. Simbolul tribunelor. Giggs e United.
În paginile următoare trecem în revistă câteva date mai puţin uzuale atunci când vorbim despre un jucător. Punem istoria pe un taler şi destinul fotbalistului pe celălalt şi vedem ce s-a schimbat în lume de când Giggs a început să dea cu piciorul în minge pentru United.
