Don't Miss

Galeriile. Prietenia, dincolo de rivalitate

By on 7 iunie 2011, 12:29

Foto: ivangoncearuc.blogspot.com

Suporterii unei echipe au datoria să-şi susţină favoriţii. În limbajul tribunei, asta se traduce şi prin zero toleranţă la adresa adverarilor. Duelul galeriilor e mult mai dur decât cel de pe teren. Uneori, sângele curge şi în peluză şi pe stradă. Pentru ultraşi, meciul de pe teren e un obiectiv, dar tot obiectiv rămâne şi steagul adversarei care atârnă ademenitor pe gard. Dincolo de rivalităţi galeriile sunt capabile şi de prietenie. Cazurile sunt destul de rare şi se realizează între grupări din ţări diferite, care nu se duelează pe teren în regim de campionat.

Chiar şi mai ciudate sunt prieteniile interne. Meciuri cu miză care, altfel s-ar lăsa cu capete sparte sau măcar cu urlete şi injurii printre cordoanele de jandarmi, se joacă în deplină linişte si siguranţă.

Foto: boston.com

Dinamo Kiev şi Dnipro s-au luptat, acum un an, pentru accederea în Cupele Europene. Meciul direct ar fi trebuit să aducă şi haosul în tribune, dar cei 17.000 de fani care au asistat la partida retur au cântat şi au scandat împreună. Anul acesta povestea s-a repetat: Dinamo a prins preliminariile Ligii, Dnipro va juca în Europa League fără ca vreunul din duelurile directe să se lase cu tensiuni în rândul fanilor.

În Turcia, un Galata – Fener este eveniment de grad zero în Istanbul. Forţele de ordine ies în stradă înarmate până în dinţi şi se întorc în cazărmi cu muniţia de cauciuc consumată şi cu spraiurile lacrimogene golite. Înainte de un Bursasopor – Ankaraguku fluieră vântul pe străzi. Asta pentru că fanii ambelor echipe sunt la masă, împreună. După prânz şi bere, merg la meci şi se bucură de spectacolul de pe teren. Ba chiar fanii lui Ankaraguku au venit să susţină pe Bursa în duelurile cu Genclerbirligi în anul în care echipa la care juca fostul dinamovist Giani Kiriţă a luat titlul de campioană.

Foto: theredevilspot.com

Şi în Bundesliga există prietenii între galerii dar un pic moderate: Bayern Munchen cu Bochum, Munchen 1860 cu Kaiserslautern, sau Schalke cu Nürnberg.

„Benvenuto fratello napoletano!” Un banner pe care fanii lui Genoa l-au afişat în propria peluză în 2007, atunci când Napoli a revenit în Serie A. Prietenia celor două galerii e notorie în Peninsulă, acolo unde multe echipe sunt înfrăţite, dar, de obicei, fac parte din divizii diferite.

Comenteaza cu Facebook!

17 Comments

  1. alen

    13 iunie 2011, 14:30 at 14:30

    gery

    se prea poate sa fi avut si eu acel almanah sportul de care pomenesti, la bunici, la tara. Imi amintesc ca am citit un almanah unde se relata despre tot traseul minaurului din acea editie. Din acel almanah mi-a ramas intiparit in minte treseul: Tatran Presov (dubla victorie), Drott Halmstad ( rezultatele mentionate de tine), Hellerup Copenhaga (infrangere in danemarca la 5-6 goluri, recuperare acasa), Barcelona si Granitas Kaunas in finala. Din pacate autoritatile comuniste au fost penibile, in acea perioada buna pentru handbal nu aveam un meci la TV, de abia dadeau la radio unele meciuri de acasa duminica dimineata. Imi amintesc in aceasi perioada stiinta bacau si oltchim au castigat cupa cupelor si cupa IHF tot contra unor echipe sovietice egle vilnius si kuban krasnodar iar steaua a ajuns in finala CCE pierduta cu SKA Minsk

    • gery76

      13 iunie 2011, 15:43 at 15:43

      Stiinta Bacau era o trupa excelenta cu Mariana Tarca in prim-plan,iar la Chimistul Ramnicu Valcea straluceau Maria Verigeanu si Edith Torok[Matei] – de atunci era mare nebunie in'' Zavoi''cu handbalul desi si la fotbal era stadionul plin cu Carabageac si Gangu vedetele echipei am fost la vreo doua meciuri cu tatal meu caci distanta intre Tg-Jiu-ul natal si Valcea era aceeasi ca si distanta fata de Craiova 105-110 km si cum pe vremea aceea Pandurii facea naveta intre B si C ,duminica era zi de pelerinaj.

Comenteaza