Don't Miss

Galbenele fluviu versus Schumacher-Battiston

By on 8 mai 2012, 15:52

Foto: worldcupblog.org

Protecţia jucătorului. Aşa se cheamă una dintre motivaţiile trecute în regulamentul arbitrului prin care atacurile dure de pe teren se pedepsesc exemplar. S-a dorit fluidizarea meciului, s-a dorit scutirea unui Maradona modern de ceea ce n-a fost scutit Diego: zeci, sute, mii de fundaşi cu crampoanele sus. Fragmentarea fotbalului cu intrări criminale a dus la o soluţie logică pe hârtie, logică pentru evitarea neplăcerilor dar care a avut un rezultat prea puţin scontat: fragmentarea jocului din cauza numărului de întreruperi dictate de arbitru. Dintr-o extremă s-a trecut în cealaltă, iar multe campionate (mai puţin cel englez) asistă cu mici pauze la simfonia cu un singur instrument: fluierul arbitrului.

Nu există nicio lege care să transforme subiectivitatea într-o normă contabilă după cum nici afectivitatea nu poate fi tranşată de eventuala introducere a probei video şi în fotbal.

În momentul în care durităţile inundau jocul, opţiunea de atunci părea viabilă şi chiar este, în mare măsură. Să ne închipuim cum ar fi să vedem şi astăzi pe teren ceea ce s-a întâmplat pe 8 iulie 1982. Franţa şi Germania îşi disputau semifinala mondialului spaniol, Platini l-a deschis inspirat pe Battiston (intrat pe teren cu mai puţin de 10 minute în urmă), legenda din poarta nemţilor, Harald Schumacher, a intervenit din postură de 1-1 iar ambii jucători s-au ciocnit în aer. Merită menţionat că portarul german nu a intenţionat nicio secundă să joace mingea. Singura circumstanţă atenunată care i se poate acorda este aceea că a sperat ca francezul să se ferească în cealaltă direcţie. Rezultatul a fost surprins perfect de camerele de luat vederi: Battiston întins inconştient pe teren cu mandibula ruptă după ce a recepţionat un şold în plină figură de la Schumacher. Nu a mai putut continua şi a fost înlocuit de Christian Lopez. Arbitrul prezentului ar fi dictat eliminare. Charles Korver nu a scos din buzunar nici galbenul. Mai mult decât atât, arbitrul olandez nu a considerat că este cazul să dicteze măcar fault, iar jocul s-a reluat cu repunere din marginea careului mic al nemţilor.

„Rezultatul a fost un dezastru dar nu am procedat greşit. Şi acum aş face la fel. Fie că mă credeţi, fie că nu, eu doar am încercat să fac o deposedare, nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să-l faultez pe Patrick!” (Harald Scumacher pentru Bild, în 1997)

„Acum, după ce am făzut faza, aş dicta roşu fără discuţie!” Charles Korver, arbitrul întâlnirii.

În momentul faultului scorul era 1-1. Franţa a condus şi cu 3-1 dar partida s-a decis la loviturile de departajare, acolo unde Germania a câştigat după ce Schumacher a apărat două penalty-uri.

Comenteaza cu Facebook!

4 Comments

  1. cldtoma

    8 mai 2012, 17:36 at 17:36

    cu tot acest moment care nu are cum sa-i faca cinste, Harald ( Toni) Schumacher a fost unul din marii portari la nivel de nationala Germaniei cu care a fost campion european in 1980 s dublu vicecampion mondial in 1982 si 1986. Din pacate la nivel de club nu a cunoscut satisafctii majore, cu exceptia unei finale de Cupa UEFA, din cauza faptului ca a evoluat la echipe mai degraba modeste FC Koln, Schalke 04, Fenerbahce. cariera la echipa nationala si chiar in Bundesliga s-a terminat in momentul in care si-a publicat autobiografia, in care a acuzat faptul ca multi jucatori din Bundesliga acelor ani folosesc substante interzise, devenind persona non-grata si fiind nevoit sa se transfere la Fenerbahce.

    • gery76

      9 mai 2012, 03:04 at 03:04

      -Foarte pertinenta observatia lui cldtoma,un fan ca si mine al unui fotbal chiar daca mai dur pe atunci,mult mai putin industrializat ca acum ,insa de o mult mai multa substanta si barbatie,atunci forbalul n-ajunsese -”baschetul”de azi si jucaria multor case de pariuri ,care devenuind sponsori oficiali ,schimba destine si contorsioneaza istorii cladite pe mari sacrificii si pe-o dragoste a suporterilor ,pe care in campionate obscure [cum a devenit al Romaniei] niste indivizi lipsiti de orice scrupule isi fauresc un palmares fals pe cadavrele lui Nelu Oblemenco, ”Taliba”Deselnicu, ”Zoli” Ivansuc, Gica Gornea,”Coco” Dumitrescu sau Ilie Greavu-sa numesc doar cativa ilustrii disparuti ai unor mari echipe precum Stiinta Craiova,”U”Cluj,U.T.A sau Rapid ,echipe de legenda ce risca sa fie detronate in ceea ce priveste palmaresul in doar cativa ani[5-6 ani portocolii]] de niste indivizi ce au promovat in fotbalul mare arbitrajul discretionar,tribunele goale,antrenori demisi desi erau pe locul 1 [ demisi fiindca se stia ca desi sunt ajutati incredibil de arbitraje ,pierdeau acasa cu 0-5 sau 2-4].
      -Sa revin la subiectul initial,Schumacher [ spre marea mea bucurie ca fan al Germaniei si cldtoma stie asta],ramane singurul portar din istoria fotbalului mondial ,ce a aparat 4 penalty-uri la mondiale, 2 in semifinalele worldcup’82[ la Six si Bossis] s i2 sferturi worldcup’86 [cu Mexic la Quiriarte si Servin].
      -Singurul aspect la care l-as contrazice oarecum pe cldtoma ,ar fi acela ca Toni Schumacher ,ar fi evoluat la echipe oarecum modeste,F.C.Koln pe vreamea aceea ,era o echipa gen Stiinta Craiova,aflata la apogeul carierei,mereu abonata la sferturi,semifinale si in general la fazele superioare ale cupelor europene,insa datorita bugetului si traditiei ,n-au avut parte de sansa lui Bayern [ in primul rand] si Hamburger S.V.,care pe atunci dominau nu numai Germania dar de multe ori si Europa ,iar KLoln chiar avea fotbalisti geniali,campioni mondiali sau europeni precum Pierre Littbarski,Harald Schumacher,Thomas Haessler,Klaus Allofs,Gerd Strack,Paul Steiner sau Herbert zimmerman !!!

  2. cldtoma

    9 mai 2012, 17:31 at 17:31

    acel meci din semifinalele CM 1982 este primul mare meci pe care l-am ratat, in conditiile in care in ploiesti se puteau urmari doar la teloeviziunea bulgara. tin minte insa ca am vazut apoi primele mele meciuri de Campionat Mondial, adica finala mica si finala mare . pe timpul acela le-am vizionat in curtea unui vecin din cartier, unde ( nu exagerez) erau cam 40-50 persoane stand pe bancute si scaune ca la cinematograf. mie personal mi-a parut rau atunci de echipa frantei care dupa cum citisem in presa iar apoi si in cartea Epana 82 a lui Ioan Chirila, jucase mai frumos si mai bine .
    Mai tarziu si poate tot din cartile lui Ioan Chirila am invatat ca Germania este invinsa doar dupa ce se fluiera finalul, sau cum zicea Gary Lineker ” fotbalul este un joc de 11 contra 11 si in care castiga totdeauna Germania”.
    spre deosebire de Gery nu am fost un mare fan al fotbalului anglo-saxon, dar asta nu m-a impiedicat sa admir mereu forta de lupta a Germaniei, ajutata insa si de unii fotbalisti tehnici, atipici fotbalului german printre care:, Breitner si Littbarski in 1982, Littbarski, Mathaus in 1986 si din nou aceeasi Littbarski Mathaus dar si Moller, Hassler, Bein, Klinsmann in echipa campioana din 1990.

    • gery76

      10 mai 2012, 02:04 at 02:04

      La noi la Tg-Jiu,se prindeau perfect SARBII,i-am scris cu litere mari pentru ca mi-au dat sansa sa vad un fotbal al copilariei ,pe care foarte multi ,ce s-au nascut mai recent au impresia ca pur si simplu n-a existat,pentru majoritatea adolescentilor de azi fotbalul insemnand doar Messi si Ronaldo7,ceea ce este o aberatie fara margini.
      -Nu existau persoane care sa locuiasca la curte ,sa nu aiba o antena care sa prinda cele 3 televiziuni sarbesti[ atunci yugoslave],ba mai mult in zona localitatii Baia De Fier[ unde este Pestera Muierii] la 40 km de Tg-Jiu,avand avantajul apropierii extreme de releul de telecomunicatii de la actuala celebra statiune montana Ranca,televiziunea yugoslava se putea prinde in conditii optime de vizionare ,cu o simpla furculita,acolo am vazut copil fiind finala mica Mexico ’86 Franta -Belgia ,4-2 desi ambele echipe jucau mai mult cu rezervele,mai ales francezii ,cu Papin [pe atunci o speranta],Rust portarul care daca nu ma insel a fost la singurul meci in tricoul Frantei,chiar un Genghini -foarte important in ’82 sau Vercruysse.
      -Cldtoma are perfecta dreptate in ceea ce priveste jocul mult mai estetic al Frantei in ’82,insa Franta a avut parte de un program extrem de usor,oarecum norocos,caci pierduse in meci inaugural cu Anglia 1-3 ,cu gol luat in secunda 27-28,in grupe ,apoi s-a calificat deoarece a jucat cu Kuweit si Cehoslovacia lui Panenka si Nehoda,aflati la finalul carierei dupa memorabilul Euro’76,lucru recunoscut chiar de marele maestru Chirila,in grupele semifinale au avut parte de Austria si Iralnda de Nord,pe cand nemtii au jucat cu Spania tara gazda si Anglia ,echipa ce a parasit competitia fara sa cunoasca infrangerea .
      -Insa superbii fotbalisti germani [ acum sunt ultra-subiectiv in memoria acestui meci incredibil] au revenit in prelungiri de la 1-3 si au invins datorita mentalitatii la executarea penalty-urilor!!

Comenteaza