Don't Miss

Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag

By on 21 iulie 2016, 10:48


Se poate spune că tânărul Friedrich a fost sortit fotbalului încă de la naștere. Părinții lucrau la restaurantul clubului Kaiserslautern iar puștiul de doar 3-4 ani zburda pe coridoare și lua cu asalt terenul de joc fără să știe că petecul acela de gazon îi va aduce mărire și glorie, nu înainte însă să treacă la un fir de păr de moarte.

Friedrich, alintat Fritz de prieteni, a intrat la junori încă de la vârsta de șapte ani iar un deceniu mai târziu debuta la echipa mare. Era deja 1937 iar războiul bătea la ușă așa că tânărul atacant s-a regăsit rapid într-o uniformă militară în locul celei de fotbalist. Fritz Walter a fost recrutat în 1942, după ce reușise, doi ani mai devreme, să debuteze cu hattrick la națională, într-un meci contra României.

Tot în România avea să fie făcut și prizonier de război de către ruși. A fost prins în Maramureș alături de alți soldați germani și destinat celebrului și înfricoșătorului Gulag, acolo unde mulți mergeau dar puțini aveau să se mai întoarcă.

Multe se spun despre miracolul prin care Walter a scăpat de Siberia. Unii zic că un paznic ungur îl știa de la națională, îl văzuse jucând a Budapesta pe 3 mai 1942, acolo unde câștigase aproape de unul singur pentru Germania meciul cu  aliata Ungaria (scor final 5-3 după ce ungurii au condus cu 3-1). Acesta  s-ar fi pus chezășie pentru tinerelul de 24 de ani devenit între timp prizonier de război. Alții spun că de fapt gărzile române l-au făcut scăpat după ce au declarat rușilor că puștiul e austriac și nu neamț, deci nu merită pedeapsa cu Gulagul. O poveste la fel de romantică spune că Friz Walter a prins o minge șutată de pe un teren pe care gărzile jucau fotbal și le-a arătat acestora câteva scheme cu balonul încât i-a fermecat pe loc. Cert e că numele său a dispărut de pe listele celor care urmau să înfrunte frigul și moartea siberiană iar Fritz Walter sa întors acasă.

Lăsase în urmă un club și o națională iar cele două l-au preluat din mers, cu brațele deschise. Fritz Walter a luat rapid două titluri cu cei de la Kaiserslautern, apoi a venit 1954 și mondialul la care RFG s-a încoronat campioana lumii. Fritz Walter a jucat un rol important în meciul care a rămas pentru posteritate sub numele de Miracolul de la Berna. Ungaria, conducea cu 2-0 în finala mondială dar nemții au întors scorul și au câștiat titlul cu 3-2. Fritz și fratele său mai mic, Ottmar, au fost primii frați care au jucat împreună pentru o campioană mondială.

Fritz Walter a jucat ultima dată pentru națională în semifinala turneului din Suedia 1958, meci în care s-a accidentat destul de grav iar un an mai târziu s-a retras definitiv din fotbal. Jucase 411 meciuri și marcase 380 de goluri pentru Kaiserslautern, iar la națională avea 61 de selecții și 33 de goluri.

Walter a murit în 2002, cu patru ani înainte ca mondialele să poposească în orașul său natal. De ziua sa, pe 17 iunie 2006, pe stadionul botezat chiar Fritz Walter din Kaiserslautern, Italia și Statele Unite au remizat, scor 1-1, în fața a 46.000 de spectatori. Nu înainte însă ca cele două echipe să țină un minut de reculegere în amintirea fostului campion mondial care a fost la un pas de moarte înainte să ridice deasupra capului cel mai râvnit trofeu din fotbal.

În urma lui Fritz Walter nu a rămas doar amintirea și un stadion botezat după numele său. „E o vreme de Friz Walter” a ajuns o expresie pe care nemții o folosesc și în prezent. Fotbalistul contactase malaria în timpul războiului iar performanța sa pe teren în zilele extrem de călduroase avea de suferit ca urmare a bolii din tinerețe așa că „vremea Fritz Walter” desemnează în jargonul fotbalului german, partidele jucate pe ploaie!

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza