Don't Miss

Football Battalion. Povestea eroilor adevăraţi

By on 23 octombrie 2011, 13:39


Afis de propaganda pentru Batalionul Fotbalistilor

Foto: ww1propaganda.com

Au fost vremuri în care fotbalul profesionist s-a înclinat în faţa unor probleme cu adevărat pe viaţă şi pe moarte care au lovit istoria omenirii. Marele Război, primul din cele două mondiale, a luat prin surprindere şi a pus în perspectivă orice competiţie sportivă. Conservatorii englezi au rămas prizonierii conveninţelor. Dacă în Italia, Spania sau Germania campionatele au continuat sub o formă minimală din 1914, în Albion fotbalul s-a mai jucat încă un sezon la capacitate maximă. Asta pentru că fotbaliştii aveau contracte pe un an şi nu puteau fi înrolaţi fără voia cluburilor care îi aveau sub semnătură. Odată încheiat anul, jucătorii şi-au agăţat ghetele în cui şi au plecat la război. Unii au devenit eroi. Alţii au inspirat sute de camarazi pe câmpul de luptă, iar un politician fără prea mare succes până în acel moment a avut o idee care a făcut istorie. Batalionul Fotbaliştilor.

„Era în elementul lui când fugea cot la cot cu poliţia după documentele ascunse de comunişti. Nu cred să existe un om mai închistat, intolerant şi dictatorial între toţi conservatorii!” Este portretul lui William Joynson-Hicks văzut prin ochii lui David Low, unul dintre cei mai inspiraţi caricaturişti ai vremii şi un fin comentator al vieţii politice din Marea Britanie.

Acelaşi Hicks, de două ori pierzător în alegeri înainte să prindă în sfârşit un loc în Parlament, a ieşit la iveală cu o propunere acceptată şi preluată la unison: crearea unui batalion pentru fotbaliştii chemaţi să lupte pe front. Ideea s-a dovedit de succes şi pentru că vedetele de pe teren aveau un imens capital de imagine iar oamenii obişnuiţi le urmau exemplul.

Maiorul Frank Buckley

Foto: en.wikipedia.org

Aşa a luat fiinţă, în decembrie 1914, Batalionul 17 din Regimentul Middlesex, cunoscut imediat ca Batalionul Fotbaliştilor. Iniţial, ideea nu a prins tocmai în rândul celor pentru care fusese gândită. La început foarte puţini fotbalişti propriu zişi făceau parte din acest batalion. Printre ei Frank Buckley, mijlocaşul naţionalei Angliei, sau jucătorii amatori Vivian Woodward şi Evelyn Lintott. Odată spartă gheaţa, efectul a fost unul imediat, iar Batalionul 17 a fost inundat de cereri din partea celor care voiau să lupte cot la cot cu favoriţii lor de pe terenul de fotbal.

Până în martie 1915, Batalionul Fotbaliştilor număra peste 600 de soldaţi, dintre care 122 de jucători de fotbal. Tot lotul lui Clapton Orient (actuala Leyton Orient) s-a prezentat la recrutare, iar până la finalul anului Walter Tull, altfel mare vedetă la Tottenham Hotspur, Northampton Town şi Glasgow Rangers ajunsese deja sergent.

Batalionul Fotbaliştilor a ajuns pe front în ianuarie 1916, iar şase luni mai târziu a luat parte în mod activ la celebra ofensivă de pe Somme. La câţiva kilometri distanţă, în Batalionul 9 Pușcași, Leigh Richmond Roose, portarul lui Stoke a cărui poveste am relatat-o aici, oferea propria lecţie de bărbăţie, care avea să îi aducă atât Medalia Militară pentru curaj, cât şi, în cele din urmă, o moarte violentă.

În iunie, Frank Buckley a fost rănit la plămâni de un şrapnel şi a fost trimis la recuperare în Anglia. La fel şi sergentul Tull, care a dezvoltat „febra de tranşeu”. Buckley a revenit pe front un an mai târziu, dar Walter Tull şi-a încheiat socotelile cu Batalionul Fotbaliştilor. A fost trimis la şcoala superioară de la Gailes şi s-a întors în linia întâi în 1917 ca locotenent. William Tull a fost primul ofiţer de culoare din armata britanică, o poveste impresionantă care va face subiect separat pentru un alt articol pe if.com.

Monumentul dedicat Batalionului Fotbalistilor

Foto: 2uptop.com

În aprilie 1917, batalionul a fost distrus aproape complet. Se întâmpla în pădurea Oppy, în timpul ofensivei de la Arras. Câteva luni mai târziu, acelaşi batalion a luptat eroic şi a rămas pe poziţii în celebrele contraatacuri germane de la Cambrai. Şi de data aceasta cu enorme pierderi de vieţi omeneşti. Intensitatea luptelor la care a participat Batalionul Fotbaliştilor pe toată durata Primului Război Mondial a făcut ca, la final, peste 500 din cei 600 de soldaţi înscrişi iniţial să nu se mai întoarcă acasă.

Aportul jucătorilor la efortul de război a fost dintotdeauna recunoscut, dar abia de anul trecut fotbaliştii au propriul monument care le celebrează jertfa. Memorialul Batalionului Fotbaliştilor de la Longueval (Franţa) a fost inaugurat în octombrie 2010 în faţa rudelor celor care şi-au dat viaţa pe frontul de vest în bătăliile Marelui Război.

NOTĂ: Acest articol inaugurează o nouă secţiune a site-ului istoriafotbalului.com. Din timp în timp vom prezenta EROI. Lumea fotbalului şi-a adus şi ea contribuţia la cele mai mari confruntări militare din istoria omenirii, iar fotbalişti deja celebri sau care au avut apoi o carieră strălucită în sport s-au remarcat şi şi-au probat bărbăţia şi în lumea oamenilor mari, acolo unde viaţa şi moarea, în sensurile lor proprii, şi-au dat întâlnire.

Comenteaza cu Facebook!