Don't Miss

Filme despre fotbal (VIII): Cei doi Escobar

By on 26 decembrie 2013, 13:28

2 iulie 1994, parcarea clubului de noapte El Indio din Medellin, Columbia. 12 focuri de armă au răsunat în liniştea dimineţii. 12 împuşcături şi un urlet “Goooool”! Pe jos, într-o baltă de sânge murea “Gentlemanul fotbalului”, Andres Escobar. Vina sa: şi-a dat autogol în duelul cu SUA la mondiale. Americanii au câştigat cu 2-1 şi s-au calificat în optimi. Dacă meciul se termina la egalitate Columbia mergea mai departe din grupa A, alături de România şi Elveţia.

După ce columbienii au ieşit din competiţie Andres Escobar a ales să meargă acasă, chiar dacă rudele sale din Las Vegas l-au invitat să le viziteze. Escobar nu era un fricos, cu toate că existau semnale negative din ţară, printre care se strecurau şi zvonurile că un cartel al pariurilor din Columbia a pierdut mulţi bani din cauza acelui autogol şi abia aştepta să se răzbune pe el. Escobar era născut la Medellin şi jucase la echipa locală Atletico Nacional timp de 7 ani, aşa că era familiarizat cu realităţile neortodoxe ale locului şi cu temperamentul vulcanic al compatriţilor săi. Nu a crezut nicio secundă că un autogol îl va costa viaţa.

Patru tineri l-au acostat pe Escobar în parcarea localului El Indio. După o scurtă ceartă, unul dintre ei a scos un pistol şi l-a descărcat în fundaşul naţionalei în timp ce urla ironic “Goooool!”.  Escobar a murit iar cei patru s-au pierdut în noapte. Un an mai târziu, Humberto Castro Muñoz, apropiat al unui puternic cartel columbian a recunoscut crima şi a fost condamnat la 43 de ani de închisoare. Pedeapsa i-a fost redusă la 26 de ani, iar în 2006 a fost eliberat pentru bună purtare. La înmormântarea lui Escobar au luat parte 120.000 de persoane.

Pablo Escobar a fost un alt gentleman columbian. Un lord de o cu totul altă factură. Un „drug lord”. Ucigaşii săi sunt vedete în patria traficului de cocaină. Brigadierul Hugo Martinez şi ceilalţi membri ai echipei care l-au urmărit şi l-au lichidat s-au pozat mândri cu trofeul, la fel cum o fac vânătorii pasionaţi cu ursul uriaş pe care tocmai l-au doborât.

Doi Escobar. O singură poveste. Fotbalul. Aceasta pare să fie singura legătură care pulsa prin venele dilatate ale băieţilor care şi-au lepădat oasele prin mizerele barrio columbiene într-o lume prea puţin înţelegătoare atât cu ratările decisive cât şi cu praful alb care înlesneşte visele colorate.

Death_of_Pablo_Escobar

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Chris

    30 decembrie 2013, 14:07 at 14:07

    Foarte bun documentar, l-am vazut acum ceva ani.

Comenteaza