Fermele granzilor. Unde cresc vedetele fotbalului mondial

Înainte să ajungă vedete sunt doar nişte puşti cu ghiozdane supradimensionate şi vise care nu le-ncap în cămăruţele sordide în care se schimbă de jambiere. Carnea de tun pentru marea performanţă creşte peste tot dar puţini ajung acolo unde toţi şi-ar dori: marile cinci campionate ale Europei.

Studiul de mai jos acoperă prezentul. Au fost luaţi la puricat 2.286 de jucători aflaţi în lotul celor 98 de echipe din Anglia, Franţa, Spania, Italia şi Germania şi a fost alcătuit un clasament cu echipele care le-au format destinul în perioada 15-21 de ani.

Concluzia este cu totul alta decât ne-am fi aşteptat. Locul trei în top îi aparţine lui Real Madrid, o echipă cunoscută mai puţin pentru pepinieră şi mai mult pentru banii cheltuiţi pe vedete formate de alţii.

Cam toate marile echipe se află în top. Barca e prima, United pe cinci, Bayern pe şase. Doar Chelsea lipseşte dintre primele 42 clasate.

Mai avem o concluzie: 5% din cluburi produc 30% din talente.

Coloana cu „primary products” redă numărul de jucători crescuţi de un club între vârsta de 15 şi 21 de ani (şi care încă evoluează la una dintre echipele din ligile studiate), „secondary products” sunt jucătorii care au petrecut minimum 3 sezoane între 15 şi 21 de ani. Ultimele două coloane din tabel indică jucătorii care încă sunt în lotul aceleiaşi echipe şi pe cei plecaţi dar tot la o grupare din Anglia, Franţa, Spania, Italia sau Germania.

Aici mai observăm ceva: Athletic Bilbao îşi păstrează statutul de formator dar şi de utilizator al propriilor talente pe care le convinge (mai puţin cu bani, mai mult cu mândrie naţională) să rămână în Ţara Bascilor. Barca, Sochaux sau Real Sociedat stau şi ele foarte bine la acest capitol.

Din cele 42 de echipe din top, doar River Plate, Boca şi Ajax sunt intruşi printre producătorii de talente. Lipsesc Porto şi Benfica, marii racolatori de băieţi tineri de prin America de Sud tocmai pentru că portughezii cumpără şi vând destul de repede iar fotbaliştii în cauză nu apucă să devină măcar „secondary products”.