Foto: en.wikipedia.org

Şaisprezece naţionale, un singur trofeu. Loturile de jucători sunt aproape gata, Spania e favorită chiar dacă toţi banii curg pe Germania. Polonia şi-a sfinţit stadionul de 500 de milioane cu preot, imam şi rabin iar Ucraina văruieşte de zor la căminele studenţeşti pe care vrea să le includă în circuitul turistic. În toată nebunia legată de viitor, să nu uităm de unde am plecat! Cum au ajuns aceste echipe şi nu altele la europene, cine a avut noroc şi cine a performat?

Statutul de favorite ale Spaniei şi Germaniei vine şi de la felul în care cele două naţionale s-au calificat la europene. Atât spaniolii cât şi nemţii au obţinut biletul pentru turneul final cu 100% victorii în preliminarii. Olanda putea fi a treia cu procentaj imaculat dar a pierdut ultimul meci, 2-3 cu Suedia.

Tot Olanda este şi cea mai prolifică naţională calificată la Euro 2012, cu 3,7 goluri pe meci. Spania şi Germania completează top trei: 3,4 goluri pe meci pentru Panzere, 3,25 pentru băieţii lui Del Bosque.

Pe de altă parte, Grecia şi Cehia s-au calificat pe muşchii defensivei. Au marcat în medie doar cu puţin peste un gol pe meci.

Debutanta la Euro este Ucraina, una dintre ţările gazdă, asta şi pentru că turneele de dinainte de 1990 s-au jucat sub umbrela URSS. Dintre celelalte, Irlanda a revenit la turneul final după 24 de ani de absenţă.

No related posts.

Foto: de.123rf.com

Au mai rămas trei săptămâni până începe Campionatul European din Ucraina şi Polonia. Îl vom urmări şi dezbate live pe Istoria Fotbalului. Vor exista articole zilnice despre tot ceea ce se întâmplă la faţa locului, vom avea imagini şi vom comenta în timp real fiecare meci în parte. Avem deja o bază de date cu articole scrise în avancronica turneului final, pe care le puteţi regăsi foarte uşor în categoria Euro 2012 de pe acest site (adică AICI). În paralel am organizat şi un concurs pentru cei care se pricep să prezică rezultate. Pagina întrecerii la care s-au înscris deja peste 50 dintre voi se află AICI. Concursul stârneşte deja un interes extrem de mare, aşa că, pentru viitor, v-am pregătit şi o surpriză!

DESPRE ARTICOLE

Direcţia pe care am adoptat-o până acum pe Istoria Fotbalului continuă şi în ceea ce priveşte europenele. Nu public cronici de meci clasice, nu folosesc agenţiile de presă. Pentru aşa ceva există deja site-uri specializate şi mult mai competitive. În schimb, încerc să ofer o altă imagine a ceea ce se întâmplă pe teren: detalii mai puţin mediatizate, paralele istorice, comparaţii şi analize structurate pe conţinut.

DESPRE CONCURSUL EURO 2012

Pagina de înscriere este AICI. Trebuie să vă faceţi cont şi apoi puteţi accesa tot ce ţine de concurs dintr-o singură pagină a site-ului pe care o regăsiţi şi în bara de sus, sub numele EURO 2012. Puteţi prezice scorurile meciurilor până la ora de start. În acel moment ele vor dispărea din opţiunile pe care le aveţi în FORMULAR DE CONCURS. Odată meciurile încheiate, rezultatele vor fi updatate în cel mai scurt timp şi le veţi regăsi în tab-ul REZULTATE. Clasamentul competiţiei se va updata şi el automat în a treia secţiune a paginii. În cea de-a patra, CLASAMENT CONCURS, puteţi viziona ierarhia tuturor celor înscrişi în competiţie. În bara din dreapta aveţi un desfăşurător cu toate partidele pentru care aţi prezis scorul şi rezultatele obţinute până în acel moment. Nu uitaţi că trebuie să fiţi înregistraţi ca să puteţi efectua predicţii sau viziona pagina personalizată. Vă puteţi înscrie (sau loga, dacă v-aţi înscris deja) tot în bara din dreapta din pagina concursului, la secţiunea CONTUL MEU.

Pentru orice fel de probleme nu ezitaţi să mă contactaţi.

SURPRIZA

Concursul Euro 2012 vine şi trece. Ce rămâne în urma lui? Ei bine, sunt mândru să vă anunţ o nouă competiţie, de data aceasta una care vă va ţine aproape timp de un an întreg! Am pus la punct un concurs paralel pentru ediţia 2012-13 a unui campionat intern. Dar care campionat? Voi decideţi în chestionarul de mai jos! Votarea rămâne deschisă o săptămână iar competiţia cu cele mai multe sufragii va fi temă de întrecere pentru următorul sezon.

Aştept idei, sugestii şi propuneri prin formularul de comentarii de mai jos.

Vă mulţumesc că sunteţi aici şi sper să ne simţim bine împreună şi pe viitor!

Related posts:

1. Concurs Euro 2012
2. IF.com în concurs pe GSP
3. Lewandowski, numărul 1 pentru Polonia la Euro 2012

Foto: PAUL ELLIS/AFP/Getty Images

Jacob a fost şi rămâne cel mai ales prenume pentru bebeluşi în Statele Unite. Nimic spectaculos pentru unul dintre cele mai cunoscute nume biblice, dacă luăm în calcul că 90% dintre americani au declarat că sunt credincioşi iar 60% că religia joacă un rol important în viaţa lor. Un studiu Washington Times a descoperit însă şi un trend surprinzător. Un nume basc, destul de puţin utilizat până şi în restul Spaniei, a înregistrat a doua cea mai mare creştere în popularitate în rândul părinţilor americani care îşi botează fii. Şi mai surprinzătoare este legătura cu sportul: nu cu NBA-ul, NHL-ul, NFL-ul ci cu bunul şi bătrânul fotbal european.

Americanii, şi nu doar ei, dau nume copiilor după vedetele momentului. Dacă studiem istoria filmului, a politicii sau a sportului descoperim în paralel şi o tendinţă similară în ceea ce priveşte cele mai folosite nume de botez. Elvis, Marlon (Brando), Jim (Morrison), sau mai nou Shaquille (O’Neal) au făcut epocă, fiecare la vremea lui.

Jurnaliştii americani au remarcat ceva nou în tendinţele ultimilor doi-trei ani: Iker este al doilea nume pe lista celor care înregistrează cele mai mari creşteri în rândul populaţiei (după Brantley, prenumele unui cântăreţ country-rock extrem de la modă în zonă). Aşadar, Iker a urcat în 2010 pe locul 642 în lista celor mai folosite nume de botez, iar în 2011 a ajuns pe locul 379.

Singurul Iker cunoscut în State este portarul naţionalei Spaniei, Iker Casillas iar explozia creşterii acestui nume coincide cu mondialele din 2010, acolo unde goalkeeperul iberic a făcut o figură frumoasă în naţionala care a câştigat titlul.

Creşterea nu se explică neapărat şi prin numărul de vorbitori de spaniolă din State, aproximativ 38 de milioane din totalul de 313 milioane. Asta pentru că 80% dintre cele 38 de milioane de vorbitori de spaniolă sunt mexicani, iar la ei acasă cele mai întâlnite nume sunt Santiago, Diego, Sebastian, Leonardo, Emiliano, Mateo, Alejandro sau Matias. Iker nu este primul pe listă nici măcar în Ţara Bascilor, acolo unde cele mai populare nume sunt Markel, Jon şi Unai.

Măsura de control vine tot de la un nume de fotbalist care a început să fie extrem de popular în rândul părinţilor odată cu apariţia vedetei respective. Vorbim despre Landon Donovan, cel mai cunoscut jucător american printre localnici în ultimii 7 ani. Dacă prin 1990, numele respectiv nu figura în top 100, în 2006 ajunsese pe locul 50 iar în 2011 a urcat până pe poziţia 30.

Foto: washtimes.com

No related posts.

Foto: dailymail.co.uk

Să nu spui că ai pisica în sac dacă nu ai legat sacul la gură! A fost vorba de duh pur italiană cu care Giovanni Trapattoni şi-a avertizat elevii după Estonia-Irlanda 0-4 în prima manşă a barajului de calificare la Euro 2012. Managerul de 73 de ani, singurul tehnician din lume care are în palmares toate cupele europene şi internaţionale, i-a condus pe insulari la primul turneu final după mai bine de două decenii de absenţă. I-ar fi dus şi la mondialele de acum doi ani dacă nu ar fi fost “mâna”  atât de hulită a francezului Henry. Acum, selecţionerul Irlandei face şi muncă în folosul comunităţii. Le dezvăluie puştilor irlandezi cum pot să ajungă fotbalişti de mare succes.

Copii şi legumele, o poveste zbuciumată care se lasă de multe ori cu lacrimi, fie şi de crocodil. Războiul unei alimentaţii sănătoase începe de la cele mai mici vârste. Seamănă cu un meci în care părinţii au rolul antrenorului, dar golul spectaculos trebuie să-l marcheze puştiul.

Pe această idee este construită şi reclama de mai jos. Trapattoni şi-a adus câteva ajutoare de la naţională (Shay Given, Kevin Doyle, Stephen Ward) şi împreună îl încurajează pe micuţul deloc încântat de mazăre şi broccoli. În clip totul se termină cu o finalizare la vinclu!

http://www.youtube.com/watch?v=4kSbCCpdLgU

Mai jos, clipuleţul cu pisica şi sacul!

http://www.youtube.com/watch?v=tPAJomPCdZs

Related posts:

1. Secretul lui Jose
2. Secretul tristeţii lui Tim Howard după un gol de poveste
3. Messi şi secretul Chelsea

Foto: skysports.com

Vitesse – NEC din campionatul Olandei se încheiase cu victoria gazdelor. Era returul din play-off-ul pentru Europa League iar cei din Nijmegen tocmai îşi rataseră şansa unei prezenţe continentale. Portarul învinşilor, veteranul Gabor Baboş, dădea un interviu chiar pe marginea terenului atunci când fanii au decis să forţeze accesul pe suprafaţa de joc şi să-şi facă singuri dreptate.

Baboş l-a lăsat pe reporter şi a alergat spre locul cu probleme. Le-a făcut semn ultraşilor să nu intre pe teren dar gestul său nu pare să roage pe nimeni. Portarul maghiar de 37 de ani pur şi simplu arată ca un patron nemulţumit căruia angajaţii au încercat să-i facă o surpriză nu tocmai plăcută. Impresia capătă şi mai multă substanţă atunci când urmărim gesturile celui care conducea asaltul: s-a calmat urgent, ca după un anestezic puternic, ba chiar părea să se scuze în faţa goalkeeperului.

Imaginile mai jos!

http://www.youtube.com/watch?v=oogPDNFW488

Related posts:

1. Fotbalişti celebri şi mascotele care i-au urmat
2. Vocea galeriei. Cum sperii fanii ca să-i convingi să vină la stadion
3. Fotbalişti de capitală

Foto: thisislondon.co.uk

Locul 8 în Premier League la final de sezon i-a fost fatal lui Kenny Dalglish. Nici măcar statutul de simbol al cormoranilor, atât ca jucător cât şi ca manager (în primul mandat), nu i-a salvat postul. King Kenny este doar ultimul dintre oficialii lui Liverpool pe care patronul american a decis să-i pună pe liber. Nu a fost nominalizat încă niciun înlocuitor, dar umbra lui Rafa Benitez planează deasupra grupării de pe Merseyside.

Acum câteva zile Dalglish a luat avionul spre America şi s-a întâlnit personal cu patronul John Henry dar nici acest ultim gest nu l-a ajutat. Despărţirea s-a petrecut după model insular, iar cei care au decis să pună punct colaborării nu au uitat trecutul:

“Acum un an şi jumătate noi am fost cei care i-am cerut să vină şi să-şi asume acest rol într-un moment dificil pentru club. Kenny nu a cerut să fie manager şi nu şi-a declarat interesul pentru acest post. A venit şi a făcut mai mult decât ar fi reuşit oricine altcineva pentru a stabiliza echipa. Noi suntem cei care îi datorăm şi respect şi mulţumire. Totuşi, rezultatele din Premier League nu au fost cele scontate iar în acest moment considerăm că este nevoie de o schimbare pentru a continua lucrurile bune pe care le-am reuşit până acum.” (Tom Werner, preşedinte Liverpool)

Nereuşitele lui Dalglish din al doilea său mandat la cârma lui Liverpool sunt următoarele:

• bani cheltuiţi pe jucători care nu au confirmat, 82 de milioane de lire sterline doar pentru transferurile lui Carroll, Adam, Downing şi Henderson
• 10 înfrângeri în cele 17 meciuri jucate în 2012 (doar ultimul loc, Wolverhampton, are mai multe)
• doar 2 victorii pe Anfield în 2012
• locul 8, cea mai slabă clasare a lui Liverpool din ultimii 18 ani
• 52 de puncte în actuala ediţie de campionat, cele mai puţine strânse de cormorani în ultimele 2 decenii

Conducerea lui Liverpool analizează două opţiuni în ceea ce priveşte înlocuitorul lui Dalglish. Una experimentată, în genul lui Rafa Benitez, cel cu care cormoranii au câştigat Liga Campionilor în 2005. A doua mizează pe tinereţe iar aici varianta agreată ar fi Brendan Rodgers, managerul care a făcut minuni la Swansea.

Cât priveşte viitorul lui Kenny Dalglish există deocamdată o singură variantă şi aceea destul de romantică: o revenire la Blackburn, acolo unde a luat singurul titlu din vitrina clubului, în 1995. Trupa de pe Ewood Park este proaspăt retrogradată în Championship dar patronii indieni de la Venky au anunţat că îl păstrează pe Steve Keane la cârma echipei.

Related posts:

1. Fitba Thatba loveşte din nou! Kenny Dalglish And The Rocktopus
2. Dalglish, primul spre eşafod
3. Dalglish. Cum se impune un manager fără să facă valuri

Foto: telegraph.co.uk

John Terry şi-a pierdut banderola de căpitan dar nu şi locul în naţionala Angliei pentru turneul final. Scandalul de rasism dintre fotbalistul lui Chelsea şi Anton Ferdinand de la QPR a fost mediatizat la maximum de presa engleză, a fost împănat cu refuzuri repetate ale strângerilor de mâini şi condimentat cu demisia selecţionerului Capello. Acum, noul tehnician de la naţională a decis să-i dea credit lui Terry şi să-l lase pe dinafara lotului pe cel cu care acesta ar fi putut să aibă un eventual nou conflict.

Rio Ferdinand, fratele lui Anton, nu va face deplasarea în Ucraina şi Polonia. A fost o decizie strict fotbalistică, a precizat Roy Hodgson dar nimeni nu-l crede. Selecţionerul a vrut linişte la lot şi l-a sacrificat pe fundaşul lui United în favoarea celui de la Chelsea.

O altă problemă arzătoare, cea a banderolei, a fost decisă la fel de surprinzător. Cel desemnat să o poarte este Steven Gerrard iar motivaţia nu are nimic fotbalistic: mijlocaşul lui Liverpool are doar 33 de minute jucate la naţională în ultimul an şi jumătate.

Surpriza la care toată lumea se aştepta a fost convocarea lui Alex Oxlade-Chamberlain de la Arsenal, ultima creaţie în materie de fotbal a lui Arsene Wenger. Puştiul de 18 ani l-a convins pe Hodgson după dubla cu AC Milan din Liga Campionilor.

Iată lotul Angliei pentru Euro 2012:

Portari: Joe Hart, Rob Green, John Ruddy

Fundaşi: Glen Johnson, Phil Jones, Gary Cahill, John Terry, Joleon Lescott, Ashley Cole, Leighton Baines

Mijlocaşi: Theo Walcott, Stewart Downing, Steven Gerrard, Gareth Barry, Frank Lampard, Scott Parker, James Milner, Alex Oxlade-Chamberlain, Ashley Young

Atacanţi: Wayne Rooney, Andy Carroll, Jermain Defoe, Danny Welbeck

Rezerve: Jack Butland, Phil Jagielka, Jordan Henderson, Adam Johnson, Daniel Sturridge

Related posts:

1. Rio Ferdinand a refuzat banderola pe Twitter
2. Anton Ferdinand vs John Terry. Consult juridic înaintea strângerilor de mâini
3. Capello a demisionat! Anglia fără selecționer înainte de Euro

Foto: giornaleildibattito.it

Scurt istoric: a jucat la Napoli, era mic de statură şi foarte foarte talentat. A făcut senzaţie pe gazon şi apoi a plecat. Se pare că ar fi uitat să-şi plătească taxele, apoi a refuzat să le plătească. Suma a ajuns pe la 40 de milioane de euro, cu tot cu dobândă. A fost prins la o clinică din nordul Italiei şi a fost obligat să cedeze tot ce avea la el, adică o pereche de cercei, vânduţi la licitaţie ulterior pe 25.000 de euro. Acum s-a înfuriat! Maradona vrea să dea în judecată statul Italian şi cere despăgubiri consistente.

Iniţial, Diego a încercat o ofertă: 3,5 milioane plus o vizită la Napoli pentru reglarea conturilor. Deocamdată fostul star al fotbalului mondial nici nu se poate apropia de locul în care a adus atât de multă bucurie pe vremea în care juca fotbal. Probabil că ar fi arestat. “Nu evit plata taxelor, nu sunt un infractor. Statul italian ar trebui să fie însă mai înţelegător, ceea ce îmi cer ei se cheamă jaf la drumul mare. Mi-e dor de napoletanii mei şi vreau să vin să punem lucrurile în ordine.”

Statul italian nu a acceptat oferta lui Maradona iar actualul antrenor a întors foaia. Dă în judecată statul italian pentru că îl persecută pe nedrept de două decenii. “Sunt tratat ca un criminal, imaginea mea ca sportiv a fost târâtă prin noroi, deminitatea şi calitatea vieţii mele au avut şi au în continuare de suferit,” a declarat Maradona.

Avocatul lui Diego, Angelo Pisani, a anunţat şi cuantumul despăgubirilor cerute: 50 de milioane de euro.

Related posts:

1. Două minute de adevăr pe muzică. Diego Armando Maradona
2. Diegooool. Maradona şi comentariul memorabil al lui Victor Hugo Morales
3. Preţul biletelor. Cu şi fără Maradona

Foto: en.wikipedia.org

Stadionul lui Juventus de pe Str. Com. di Altessano, numărul 131 a fost inaugurat oficial în 2011. Este singura arenă din Serie A deţinută în exclusivitate de echipa care joacă acolo. Cine ar fi crezut că un campionat atât de bine cotat ar putea avea probleme tocmai cu infrastructura?!? Şi iată că are! Italia este una dintre cele mai afectate ligi de fotbal în privinţa condiţiilor de joc, a încasărilor din meciuri şi a dezvoltării ulterioare. Cluburile nu se riscă să investească iar autorităţile locale suferă din cauza crizei economice. Este 2012, iar peninsularii strigă după stadioane noi!

Templul fotbalului italian, celebrul San Siro este deţinut de municipalitatea oraşului. Inter şi AC Milan sunt doar chiriaşi de lux. Arena a fost ultima dată renovată în 1989, înaintea mondialelor.

Stadionul Olimpic din Roma este deţinut de comitetul olimpic. A fost renovat tot în 89 iar Lazio şi AC Roma se află în aceeaşi situaţie cu milanezii.

Stadio San Paolo este deţinut de Comune din Napoli, consiliul local, Cavani şi compania joacă pe chirie. Data ultimei renovări: 1989.

Stadio Friuli este deţinut de Comune di Udine. Ultima renovare: 1990.

Stadio Angelo Massimino este al municipalităţii din Catania, Stadio Ennio Tardini al administraţiei locale din Parma, Stadio Atleti Azzurri d’Italia, acolo unde joacă Atalanta, aparţine consiliului local din Bergamo, Bologna joacă cu chirie pe Stadio Renato Dall’Ara, Chievo şi Verona la fel pe Stadio Marc’Antonio Bentegodi, Stadio Artemio Franchi – Montepaschi este al municipalităţii din Siena, Stadio Renzo Barbera aparţine oraşului Palermo, la fel şi Sant’Elia din Cagliari, la fel şi Artemio Franchi din Firenze, la fel şi Luigi Ferraris din Genoa, la fel şi Stadio Via del Mare din Lecce, Stadio Silvio Piola din Novara şi, în fine, Stadio Dino Manuzzi din Cesena.

Situaţia nu mai poate continua astfel, dacă italienii vor să ţină pasul cu restul lumii. Clasamentele viitorului nu ţin cont de indecizia prezentului aşa că problema a ajuns până şi pe masa politicului. Ministrul sportului, Piero Gnudi, a pregătit “Legea Stadioanelor” prin care cluburile vor fi susţinute şi încurajate să construiască noi stadioane sau să le modernizeze pe cele actuale. Bani nu prea sunt, dar autorităţile încearcă să convingă firmele pentru participarea în celebrele proiecte public-private, din care se aleg cu oarece scutiri de la taxe şi impozite.

Foto: REUTERS/Stefano Rellandini

Drumul de la nimic la proiect a fost în sine lung şi presărat cu momente controversate. Massimo Cellino, preşedintele lui Cagliari a mutat meciul cu Inter la Trieste, la peste 1.100 de kilometri de casă. A vrut să protesteze astfel la lipsa de reacţie a autorităţilor faţă de starea jalnică în care se află Sant’Elia, dar şi la numeroasele respingeri ale propunerilor clubului legate de noul stadion.

Catania a venit chiar cu o ofertă inedită: un stadion nou de 30.000 de locuri dar care să înglobeze şi birourile municipalităţii. Costurile ar fi de 80 de milioane de euro, iar primăria ar fi şi ea interesată să participe cu un bănuţ în contul clădirilor nou-nouţe pe care le-ar primi în folosinţă.

Au fost şi promisiuni neîndeplinite. Primarul din Napoli, Luigi de Magistris, a câştigat alegerile şi pentru că a promis un stadion nou pentru echipă. Criza i-a domolit planurile. A venit cu ideea de renovare din temelii pentru San Paolo. Nici asta nu s-a întâmplat încă.

AC Milan nu mai crede în viitor. Autorităţile din Milano au jurat în biserică să renoveze San Siro în 2015, dar rosso-nerri ar vrea să urmeze planul lui Juve.

Salvarea ar putea veni însă de acolo de unde nimeni nu se aşteaptă. Italia vrea europenele din 2020. Dacă le câştigă, atunci cu siguranţă că stadioanele noi vor răsări ca ciupercile după ploaie!

No related posts.

Foto: en.wikipedia.org

Paulo Bento îl are pe Cristiano Ronaldo. Asta ar fi vestea bună. Selecţionerul Portugaliei visa însă utopic: cum ar fi fost ca actuala vedetă a Realului să-i fi avut alături de el pe Figo, Rui Costa sau chiar pe el, Bento, cel de acum vreo 10 ani? Veştile proaste sunt şapte la număr: şapte fotbalişti care n-au văzut niciodată cum arată la faţă un turneu final, fie el european sau mondial. Colegele de grupă, Olanda şi Germania îşi freacă mâinile mulţumite.

Custodio şi Miguel Lopes, ambii de la Braga, au fost convocaţi în premieră la naţională, una lusitană şi deloc obişnuită cu meciurile mari de la competiţiile care contează.

Lopes a fost chemat la lot în defavoarea lui Nelson de la Betis, mai vârstnicul dar la fel de puţin familiarul naţionalei pe postul de fundaş dreapta.

Printre selecţionaţi se numără şi un fotbalist care joacă în România, ceferistul Beto, al treilea portar din lot după Rui Patricio şi Eduardo.

Greul naţionalei va cădea pe umerii lui Cristiano, ajutat de doar doi veterani: Hugo Almeida şi Helder Postiga.

Iată lotul provizoriu al Portugaliei pentru Euro 2012:

Portari: Rui Patrício (Sporting), Eduardo (Benfica), Beto (Cluj)

Fundaşi: João Pereira (Sporting), Miguel Lopes (SC Braga), Pepe (Real Madrid), Bruno Alves (Zenit), Rolando (FC Porto), Ricardo Costa (Valência), Fábio Coentrão (Real Madrid)

Mijlocaşi: João Moutinho (FC Porto), Raúl Meireles (Chelsea), Carlos Martins (Granada), Miguel Veloso (Génoa), Rúben Micael (Zaragoza), Custódio (SC Braga)

Atacanţi: Cristiano Ronaldo (Real Madrid), Nani (Manchester United), Ricardo Quaresma (Besiktas), Silvestre Varela (FC Porto), Hugo Almeida (Besiktas), Hélder Postiga (Zaragoza), Nélson Oliveira (Benfica)

Related posts:

1. Spania provizorie pentru Euro 2012
2. Panzere de liceu pentru Euro 2012
3. Lewandowski, numărul 1 pentru Polonia la Euro 2012