- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
El Maracanazo
“Scoţia – Campioană Mondială 1978″ a fost seria de timbre aniversare pe care poşta regală le tipărise deja înaintea turneului final (v-am spus povestea AICI). Bineînţeles, scoţienii nu au câştigat nimic, ba chiar au părăsit competiţia încă din faza grupelor. Un moment similar de euforie a cuprins şi Brazilia. Se întâmpla în 1950, iar evenimentul poartă numele de El Maracanazo.
Al patrulea mondial din istorie a fost găzduit chiar de brazilieni. A fost unul un pic mai special. În loc de faze eliminatorii şi de un ultim act clasic, turneul s-a jucat după sistemul grupelor iar locului întâi din seria finală îi revenea trofeul. Suspansul a rezistat însă până la ultima partidă. Brazilia întâlnea pe Uruguay, iar gazdele aveau nevoie doar de un egal ca să câştige cupa mondială.
16 iulie 1950, Maracana, Rio de Janeiro. Meciul dintre cele două „finaliste” începuse, dar se cunoştea deja câştigătoarea. Sau cel puţin cotidianul O Mundo ştia. Apărut chiar în ziua partidei, ziarul proclamase deja campioana mondială şi îi felicita pe Zizinho, Ademir şi compania. Titlul nu lasă loc de interpretări: „Ei sunt campionii mondiali!” deasupra unei poze cu naţionala Braziliei.
Angelo Mendes de Moraes, prefectul districtului federal Rio şi fost militar de carieră i-a întâmpinat pe cei 200.000 de fani sosiţi pe Maracana cu un salut mai puţin obişnuit: „Brazilia, campioană mondială! Suntem câştigători, vă felicit!”
Ce a urmat? Probabil cea mai mare tragedie din istoria contemporană a Braziliei, aşa cum a fost numită de Roberto daMatta, antropolog şi sociolog celebru în acea vreme. Uruguay a câştigat cu 2-1 şi a bifat al doilea titlu mondial din istoria unei naţiuni cu doar vreo 3-4 milioane de locuitori. A fost un şoc resimţit pe loc de întreg stadionul şi apoi de o întreagă naţiune.
Tăcerea de pe Maracana era morbidă, uneori extrem de greu de îndurat, declara după meci Jules Rimet, părintele Mondialelor.
Fiecare naţiune are propriile ei tragedii. A noastră, comparabilă cu Hiroşima, a fost înfrângerea cu Uruguay din 1950, spunea şi Nelson Rodrigues, scriitor brazilian şi suporter înfocat al naţionalei Cariocas.
Meciul de poveste de acum peste 60 de ani are un nume de alint în Uruguay. El Maracanazo a rămas în amintirea oamenilor şi în istoria fotbalului drept una dintre cele mai mari surprize petrecute pe un teren de fotbal.
0 comentarii