Don't Miss

Dezastre (VII): Il Grande Torino. O generaţie ucisă pe piatra de temelie a bisericii din Superga

By on 11 septembrie 2013, 11:25


Era 1949 iar Torino era gigantul Europei de după cel de-al Doilea Război Mondial. Inventa şi inova fotbalul printre dărâmături, umplea stadioanele cu oameni încă speriaţi de uriaşul masacru prin care trecuseră şi care se regăseau mai degrabă în tribune decât prin casele în pericol să se prăbuşească.

Il Grande Torino a jucat celebrul 4-2-4 cu care Brazilia avea să câştige mondialele din 1958 şi a constituit fundamentul fotbalului total pe care olandezii l-au scos la lumină în anii 70.

Naţionala Italiei din perioada 43-47 alinia la start între 7 şi 10 jucători de la Torino iar recordurile stabilite atunci rămân în picioare şi în vremurile moderne. Torino are cele mai multe titluri consecutive, cinci, la egalitate cu Juventus (1931/35), performanţă egalată doar de Inter Milano (2006/10). Torino este singura echipă cu 4 sezoane consecutive de invincibilitate pe teren propriu reuşite prin intermediul unei performanţe uriaşe: 93 de partide la rând fără înfrângere (83 de victorii şi 10 egaluri).

Acesta este contextul zilei de 4 mai 1949. Avionul cu întreg lotul lui Torino se întorcea acasă după amicalul jucat la Lisabona, în onoarea lui Xico Ferreira, jucătorul momentului în Europa, pe care preşedintele italienilor îl convinsese să semneze cu gruparea granata.

Condiţiile meteo erau dintre cele mai proaste iar comandantul aeronavei Fiat G.212CP, Pierluigi Meroni, a fost nevoit să zboare la joasă altitudine ca să evite furtuna. Ceaţa l-a împiedicat însă să vadă turnurile bisericii din Superga iar avionul a lovit zidul şi s-a prăbuşit. Niciunul dintre cei 31 de oameni prezenţi la bord nu a supravieţuit.

În tragedia aeriană de la Superga au murit Valentino Mazzola, căpitanul echipei şi tatăl viitorului jucător de la Inter, Sandro Mazzola, Mario Rigamonti (cel care s-a născut în Brescia, al cărui stadion îi şi poartă numele), portarul titular al naţionalei, Valerio Bacigalupo (azi stadionul din Savona îi poartă numele), dar şi Arnaldo Agnisetta, managerul echipei şi Renato Casalbore, fondatorul cotidianului Tuttosport.

Au scăpat doar trei fotbalişti care nu s-au aflat la bord din diferite motive. Sauro Toma s-a accidentat şi a fost lăsat acasă, Luigi Giuliano nu a făcut rost de paşaport în timp util iar lui Ladislau Kubala, viitoarea vedetă a Barcelonei, i s-a îmbolnăvit copilul şi nu a mai onorat invitaţia torinezilor pentru care urma să joace la Lisabona.

Tragedia din Superga a şocat întreaga lume dar nu a oprit fotbalul din loc. River Plate, cu di Stefano în primul unsprezece, a venit să joace un meci caritabil cu stelele din Serie A, iar campionatul a continuat cu un moment înălţător: Torino era lider cu patru etape înainte de final dar nu mai avea echipă aşa că a trimis pe teren juniorii. În semn de respect, cele patru adversare, Genoa, Palermo, Sampdoria, şi Fiorentina au făcut la fel. Torino a câştigat toate meciurile şi a luat Il Scudetto, performanţă la care a mai ajuns o singură dată în istorie, în sezonul 1975/76.

În tragedia de la Superga putea să moară şi un român. Iosif Fabian câştigase titlul cu Torino în 1948. Jucase 15 meciuri în acel sezon şi marcase 9 goluri. În vară a ales să nu-şi prelungească contractul şi să plece la Lucchese (povestea lui e aici).

superga_air_disaster

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza