Don't Miss

Despre viaţă şi moarte la Mondiale

By on 1 decembrie 2011, 13:11

 

Foto: en.wikipedia.org

Fotbalul şi dictatorii nu fac casă bună! Sportul se joacă pentru titluri, bani şi faimă, nu pentru propria viaţă. Sau cel puţin aşa ar trebui să stea lucrurile. Dictatorii nu ţin seama de logică sau raţiune. Vor lucruri, de obicei, imposibil de obţinut. Combinaţia dintre cele două ingrediente mutilează orice idee despre competiţie, victorie, sau eşec. Ultimul exemplu a venit din Coreea de Nord, la ediţia de anul trecut a campionatelor mondiale, dar filonul ordinelor oarbe curge adânc prin inima fotbalului şi produce unele dintre cele mai surprinzătoare efecte.

6 august 2010, Phenian, Coreea de Nord. 400 de „tovarăşi” fac critica naţionalei, care s-a întors umilită de la mondialele din Africa de Sud. 3 înfrângeri, 12 goluri primite, unul singur marcat şi un 0-7 umilitor cu Portugalia. Se spune că radioul de la Phenian a întrerupt transmisia la 3-0 pentru lusitani.

Acum a venit nota de plată. În faţa ministrului sportului, a numeroşi lideri de partid şi a jurnaliştilor locali, jucătorii au fost acuzaţi public de trădare. Selecţionerului Kim Jong Hun i-a fost rezervat chiar şi un proces. A fost acuzat de trădarea încrederii generalului Kim Jong Un (fiul şi moştenitorul celebrului conducător Kim Jong Il), iar lotul de jucători a fost chemat şi pus să îl critice pe antrenor. În urma procesului în care, evident, a fost găsit vinovat, Kim Jong Hun a fost dat afară din Partidul Muncitoresc şi condamnat la muncă silnică în construcţii. (povestea şi alte întâmplări pe viaţă şi pe moarte AICI)

Foto: en.wikipedia.org

Mondialele din 1974 au avut şi ele dictatorul lor. Este vorba despre celebrul Mobutu din Zair, care le-a transmis jucătorilor că îi aşteaptă un viitor sumbru la întoarcerea acasă după ce selecţionata africană pierduse cu 9-0 meciul cu Iugoslavia. Ultima partidă a zairezilor la mondiale a scos la iveală frica din rândul fotbaliştilor, cărora li se ordonase să nu piardă cu mai mult de 3-0. La fix acest scor pentru Brazilia, Ilunga Mwepu a făcut un gest incredibil chiar în faţa arbitrului Nicolae Rainea. (întreaga poveste şi video de la acel meci AICI)

Din 1938 vine un îndemn spartan din partea altui dictator cu state vechi: Benito Mussolini. „Câştigaţi sau muriţi!” au fost vorbele pe care italienii nu prea le-au luat în glumă înaintea finalei mondiale cu Ungaria. Din fericire pentru ei, băieţii lui Vittorio Pozzo nu au fost nevoiţi să afle pe propria piele dacă Il Duce a glumit sau a vorbit serios. Italia a câştigat cu 4-2 şi a prilejuit o altă vorbă de duh, de data aceasta din partea portarului maghiar Antal Szabo: „Ştiu, am încasat patru goluri, dar cel puţin le-am salvat viaţa italienilor!”

Comenteaza cu Facebook!

11 Comments

  1. gery76

    1 decembrie 2011, 19:53 at 19:53

    ''Fotbalul si dictatorii nu fac casa buna!'' ,este propozitia cu care Alex incepe articolul.

    -Au fost si cazuri in care dictatorii au avut un rol decisiv ,in realizarea unor performante fotbalistice de exceptie!

    -Italia a iesit campioana mondiala in 1934,pe teren propriu,intr-un context extrem de ostil adversarelor,in perioada de glorie a lui Benito Mussolini,pe teren propriu cu zeci de mi de spectatori fanatici ce scandau mai mult decat Italia-Italia,celebrul indemn DU-CE,DU-CE ,cu care era intampinat Mussolini,ca sa nu mai vorbim de arbitrajele mai mult decat favorabile de care a beneficiat Italia,mai ales in sfertul cu Spania,meci ce a avut nevoie de rejucare,desi in primul meci Spania a fost mai buna,a deschis scorul dar a fost egalata abia dupa ce legendarul portar spaniol Ricardo Zamora a fost jenat clar de Schiavio,dar si asa spaniolii au rezistat si in prelungiri pe un stadion Berta din Florenta ,mustind de fanatism fascist.

    -Italienii sub inalta obladuire a lui IL-DUCE Mussolini,au mai beneficiat de un avantaj major atunci in '34 si anume de folosirea unor mari jucatori argentinieni naturalizati -in frunte cu Monti,Orsi si Guaiata ce au avut un rol major in castigarea mondialului,de asemenea finala a fost marcata de un arbitraj profund pro-italian!

    -In 1938 de asemenea, influenta lui Mussolini si-a facut prezenta cum foarte clar a prezentat-o si Alex in articolul de mai sus.

  2. gery76

    1 decembrie 2011, 20:06 at 20:06

    Apropo de Coreea de Nord,trebuie spus si ca dupa performanta senzationala din 1966 cand au ajuns in sferturi ,invingand Italia cu 1-0 in grupe,fotbalistii au fost primiti la Phenian ca niste mari eroi ai comunismului fiind innobilati cu numeroase titluri pompoase si merite ale muncii de catre idolul lui Nicolae Ceausescu,liderul coreean Kim -Ir-Sen!

    -De asemenea a mai fost un eveniment in care un dictator a facut dintr-o calificare la Mexico '86 o mare victorie personala ,e vorba de Saddam Hussein,presedintele dictator al Irakului ,ce era in plin razboi cu vecinul Iran,iar dupa calificare portarul Raad Hammoudi ,Khalil Arawi,Quassim si ceilalti jucatori sub obladuirea fiului cel mare Uday Hussein au fost prezentati ca mari eroi ,insa dupa turneul final in care Irak n-a luat nici un punct,insa nici nu s-a facut de ras pierzand toate meciurile la limita,situatia s-a schimbat si au primit mustrari publice!

  3. alen

    2 decembrie 2011, 21:04 at 21:04

    bine nu stiu daca cazul Italiei din 1938 chiar se potriveste cu subiectul. Acolo Il Duce avea obiceiul exprimarilor mobilizatoare, nu cred ca si-a pus cineva problema ca i-ar impusca pe dealde colaussi, piola, meazza, rava sau andreolo. In schimb dictaturile primitive din Korea de nord sau zair au fost in stare sa pedepseasca lipsa de performanta a unor echipe totusi modeste si fara experienta. Pana la urma Germania avea sa fie eliminata rusinos de elvetia in primul tur si nu i-a trimis nimeni pe jucatori in lagare. Italia si Germania sunt altceva decat korea comunista sau jungla zairului

    • gery76

      3 decembrie 2011, 04:48 at 04:48

      In cea mai mare parte parte pot fi de acord cu tine,mai ales ca la Olimpiada de vara la Berlin 1936,in plin avant national-socialist,cu Adolf Hitler in tribuna, au fost niste recorduri atletice de senzatie realizate de sportivi americani de culoare in frunte cu Jesse Owens si nimeni n-a avut reactii oficiale ostile, desi regimului n-au placut in mod evident,asa si cu mondialul din 1938 ,desi Germania era cotata in primele 3 favorite ale turneului in optiunea majoritatii ziaristilor vremii si chiar in opinia legendarului Zamora -portarul de legenda al Spaniei,in urma Cehoslovaciei si Italiei ,a facut un turneu dezamagitor -insa aici cauzele au fost mult mai complexe.

      – Nemtii nu au rezistat tentatiei de a-i avea incadrati in echipa lor nationala si pe unii dintre cei mai valorosi fotbalisti ai Austriei recent anexate de Reich si pe langa 7 germani neaosi au folosit titulari 4 austrieci-Raftl,Schmauss,Hahnemman si Pesser ce facusera parte din superba echipa a Austriei -celebrul''Wunderteam''-considerata cea mai eleganta echipa nationala din perioada interbelica!

      -Germania a avut parte si de o primire extrem de ostila din partea publicului francez,marele nostru gazetar Ioan Chirila ,in cartea sa cea mai complexa ''Si noi am fost pe Conte Verde''nota ca publicul era ostil Marelui Reich si nu neaparat lui Kupfer sau Kitzinger!

      -De asemenea in presa vremii se consemna,fraze luate cu aproximatie tot din cartea lui Nea Vanea :

      -De cand a fost anexata Austria,nimic nu mai merge bine in fotbalul german,candva atat de puternic.Intre fotbalistiiGermaniei,solizi,disciplinati si metodici si vienezii care continua sa distileze un fotbal artistic,spiritual, nu poate exista un limbaj comun in ruptul capului,este precum o casatorie din interes ,o casatorie fortata, in care se confrunta caractere ,care nu vor vibra niciodata la unison!

      -La polul opus putem mentiona si cazul unui dictator ce provenea dintr-o tara civilizata-Spania,este vorba de Generalul Franco,un ins lipsit de orice scrupule dar tolerat de lumea civilzata si care a fost alaturi de Santiago Bernabeu ,patronul spiritual al luyi Real Madrid -clubul fanion al unei Spanii profund nedemocratice,club ce si-a legat performantele senzationale din perioada '56-'65de bugetul nelimitat asigurat de regimul neo-fascist din Spania ,care a permis cheltuirea unor sume colosale pentru acele vremuri,necesare pentru a asigura aducerea si platirea unor jucatori extrem de costisitori precum Puskas,Di Stefano sau Gento!

  4. alen

    3 decembrie 2011, 18:14 at 18:14

    De fapt austriecii sunt tot germani. Granitele ii despart momentan dar e acelasi neam.Au fost 9 austrieci in lotul pentru Franta 1938, Raftl, Schmaus, Hans Mock, Hahnemann si Joji Stroh au jucat in primul meci cu elevetia, Raftl, Skoumal, Hahnemann, Neumer, Stroh in al doilea. Deci 5 jucatori de meci. Cum austria a fost integrata in martie iar meciurile cu elvetia au fost la inceput de iunie a fost putin timp pentru omogenizare. Germania a jucat inainte de mondial 3 amicale: 1-1 cu Portugalia la Frankfurt, 1-1 cu Ungaria si 1-1 chiar cu Elvetia la Koln. Nea vanea scria frumos dar nu mereu si la obiect. Intr-adevar stilul vienezilor era tehnic, cu multa fantezie in timp ce germanii erau probabil solizi si disciplinati, dar tocmai aceste combinatii dau cele mai mari echipe, vedem si in zilele noastre. Totusi sa integrezi 9 jucaturi noi din care 5 titulari in 2 luni e cam greu.. De partea cealalta mitul elvetiei.. In istorie a ramas "micuta elvetie" care a produs surpriza. Dimpotriva, elvetienii aveau echipa buna si multi ii dadeau favoriti, inclusiv presa romaneasca dinainte de meci. Socoteala era simpla, elvetienii jucasera mai bine amicalele, pareau mai in vana: 1-1 cu Germania la Koln, 3-3 cu Polonia la Zurich, 3-1 cu Belgia la Berna si 4-0 cu Cehoslovacia la Zurich, meci contant pentru Cupa Europei. Romania a avut si ea un mit, cel al Cubei. In istorie eliminarea acea a ramas o mare rusine, probabil pe buna dreptate. Totusi Cuba nu era asa de slaba cum se crede. Pe undeva se ia drept etalon rezultatul urmator al cubei 0-8 cu suedia in sferturi, dar totusi erau niste amatori, care nu aveau anduranta si jucasera 2 meciuri cu prelungiri in cateva zile, probabil au clacat. Se pare ca acea Cuba era o echipa intersanta care putea pune probleme si altora mai tari decat Romania. In orice caz presa romana a privit foarte ingrijorata aceste meciuri, poate si pentru ca se stiau putine despre adversar. Cat despre generalul Franco, e un personaj mai complex cu bune si rele. Am citit pe wikipedia despre el, are meritele lui, multi spanioli mai in varsta il apreciaza si acum, la fel, cum ai zis, nu a ezitat sa faca orice pentru interesele lui.

    • gery76

      3 decembrie 2011, 22:59 at 22:59

      In legatura cu meciul Romaniei impotriva Cubei la worldcup'38,in tabara noatra ,mustea un optimism mult prea mare,in ciuda celor spuse de doctorul Herzog,un mare specialist in fotbalul acelor ani ,care spusese ca echipa Cubei ar fi favorita in fata Romaniei datorita vitezei si indemanarii superioare a jucatorilor sai,chiar Gheorghe Fulga scria intr-un editorial in Gazeta Sporturilor ca Romania trecea printr-o criza de forma,dar cu toate aceste avertismente ,romanii erau convinsi ca vor castiga la scor,chiar ambasadorul Romaniei la Paris ,Dinu Cesianu promisese un premiu de 500 de franci pentru intreaga echipa si inca 200 pentru fiecare jucator!

      – Rezukltatul este cunoscut ,Romania suferind una din cele mai mari umilinte din istoria sa la mondiale!

  5. gery76

    4 decembrie 2011, 00:17 at 00:17

    Apropo de nea Vanea ,chiar daca de multe ori era subiectiv,cartile sale le parcurgeai cu nerabdare si datorita aspectelor colaterale pe care le comenta cu un har divin,mi-aduc aminte cum facea o radiografie succinta a Mexicului si cel din '70 si cel din '86,facand niste comparatii senzationale intre cartierele extrem de bogate ale capitalei Ciudad de Mexico si suburbiile uriasei capitale care aratau ca niste ghetouri insalubre.

    -De semenea erau savuroase dialogurile maestrului Ioan Chirila cu vechii sai prieteni jurnalistii celor mai prestigioase publicatii de fotbal din lume,Brian Glanville corespondentul de fotbal al lui Sunday Times vreme de peste 3 decenii sau Jean Philipe Rethcker de la France Football si L'Equipe,cu care astepta de cele mai multe ori 4 ani ca sa se reantalneasca ,dar in primul rand erau savuroase amintirile comune cu Tassos Verghitis un bun amic de-al sau de origine greaca dar care era rezident in America.

    – Ioan Chirila chiar avea o antipatie profunda fata de fotbalul anglo-saxon,singurii fotbalisti din aceasta zona pentru care nutrea o anumita simpatie ,erau Boby Charlton,Franz Beckenbauer['' frumosul cu alura de tanar florentin'',il alinta pe Kaiser Franz ] si Wolfgang Owerath ,insa cu toate aceste antipatii de cele mai multe ori subiective[ Nea Vanea era foarte apropiat de lumea slava,avand si numeroase traduceri din limba rusa si fiind un mare admirator al fotbalului din spatiului ex-yugoslav] cartile sale erau minunate ,multi copii si tineri dupa ce citeau o carte de a sa ,asteptau mai nerabdatori ca pe Jules Verne ,urmatoarele turnee finale pentru a putea citi cartile inegalabilului Ioan Chirila!!!

  6. alen

    5 decembrie 2011, 00:57 at 00:57

    perfect de acord gery. Am citit si eu cateva, inclusiv cea despre mexico '86 si am mai citit frumoasele noastre duminici, campania pentru euro 1984. Asa e, era o placere sa citesti pe ioan chirila. Era subiectiv, nu-i placea pe nemti sau pe englezi, dar cine nu e subiectiv

    • gery76

      5 decembrie 2011, 01:35 at 01:35

      ''Pe marile bulevarde ale fotbalului ''era cea despre Euro'84,''Si noi am fost pe Conte Verde'',dupa cum mi-am mai exprimat opinia este cea mai complexa dintre ele incepand cu worldcup'1930 si pana in 1982 ,incluzand pasaje importante din jurnalul lui Rudy Wetzer capitanul Romaniei la mondialul din 1930 si multe aspecte inedite,cam 20-25 de pagini alocate fiecarui mondial,inclusiv casetele tehnice ale tuturor meciurilor disputate la mondialele-'30-'82!.

      -Am aruncat o privire si asupra singurei carti a lui Chirila[ despre fotbal ] ce n-am avut placerea s-o citesc ''Glasul rotilor de tren''si despre care mi-ai dat tu Alen pontul unde s-o citesc,insa n-are parca acelasi farmec in format electronic sau poate eu sunt de moda veche!

      -Ioan Chirila mai avea doua mari slabiciuni-Mircea Lucescu ,dar mai ales Diego Armando Maradona si scoala argentiniana de fotbal,Maradona fiind singurul punct comun care -l admiram si eu neconditionat,caci in rest nea Vanea dupa cum ne-am dat seama,antipatiza profund scoala de fotbal germana si anglo-saxona in general , dar tot il citeam cu mare,mare mare,placere!

  7. alen

    5 decembrie 2011, 23:12 at 23:12

    asa e, "pe marile bulevarde ale fotbalului". le-am incurcat. Conte verde n-am apucat sa citesc, o sa mi-o cumpar de le vreun anticariat si asa e nu se compara cartea electronica cu cea clasica, nu e aceasi placere sa citesti. Nea vanea era mare fan al lui maradona, pasiunea fiind continuata de Ioanitoaia. Cu riscul sa te supar, nu zic de Pele pe care nu l-am prins, dar Messi este peste Maradona. Are de partea lui palmaresul (mai putin titlul mondial, dar mai are timp) si constanta. Plus sacul urias de goluri pe care-l varsa sezon dupa sezon in portile adverse. I-am urmarit si lui Maradona cariera dar el a avut urcusuri si coborasuri.

    • gery76

      7 decembrie 2011, 02:53 at 02:53

      N-am cum sa ma supar pe un om Alen, care a avut tot timpul argumente in sprijinul ideilor lui [ chiar daca n-am fost mereu de acord ],dar asta nu inseamna ca referitor la Maradona ,am aceeasi opinie si anume aceea ca Dieguito Maradona a avut 5-6 ani ,unici in istoria fotbalului mondial 1985-1990,in care a transformat o echipa ,in speta Napoli,dintr-o echipa de mijlocul clasamentului,intr-o trupa de vis ce a subordonat tot nordul bogat format din Milan,Inter si Juventus,luandu-le 2 titluri de campioana si ducand Argentina in postura de campioana mondiala in 1986 si vice-campioana mondiala in 1990 si toate acestea intr-o conjunctura net inferioara celei in care se afla acum Messi-care la Barca are niste colegi uluitori[ Xavi,Iniesta,Puyol,Busquets,Pique si Valdes net superiori lui Ferrara,Alemao,Carnevale,Fusi,De Napoli sau Giuliani],iar la nationala Argentinei ,Messi are niste coechipieri de exceptie precum Di Maria,Higuain,Tevez,Aguero sau Lavezzi -infinit superiori lui Valdano,Buruchaga,totusi de oarece calibru,Giusti,Batista,Enrique sau Olartichoechea -jucatori sa recunoastem de duzina!

Comenteaza