Don't Miss

Despre trădare

By on 13 ianuarie 2013, 15:35

18 iulie 1995. Fabio Casartelli murea pe Col de Portet d’Aspet. Căștile de protecție nu erau obligatorii, italianul a dat cu capul de asfalt și s-a dus.

Trei zile mai târziu, un oarecare Lance, coleg cu Fabio la Team Motorola evada ca un erou și câștiga o etapă sfâșietor de emoționată în memoria coechipierului său.

În lumina adevărurilor pe care le cunoaștem astăzi, aceasta a fost, poate, cea mai mare victorie a texanului Armstrong.

Și acum despre trădare!

Lance a fost modelul tuturor. Un om atât de puternic încât a învins cancerul. Un sportiv dedicat. Un familist convins a cărui prietenă/soție avea propria rubrică pe site-ul ciclistului. Am crescut cu el și cu victoriile sale fabuloase. Ne place să credem în eroi, iar cei născuți cu sângele de Hollywood în vene sunt atât de ușor de iubit. Câți n-au purtat brățara din cauciuc, galbenă, cu LiveStrong pe ea?

În lumina adevărurilor pe care le cunoaștem astăzi, Lance a trădat. N-a pierdut doar Tururile Franței ci și respectul unei lumi întregi care a ales să creadă în pedalele sale.

Tour de France 2000. Poate cel mai frumos duel din ciclismul modern. Pantani a atacat pe Mont Ventoux, poate cea mai dificilă cățărare din Le Tour. Lance a replicat și l-a prins din urmă. Cei doi au rulat ca niște titani dezlănțuiți înaintea unui pluton care parcă avea pietre de moară pe atașul bicicletelor. Luau curbe în rampă ca bolizii din NASCAR și se rulau la trena în doi. A câștigat Pantani, un alt drogat, dar cel puțin simpatic.

De ce mi-am adus aminte de Lance? Poate din cauza afișului de mai jos, pe care Sunday Times l-a cumpărat cu titlu de reclamă în paginile multor ziare americane. Sunt 10 întrebări pe care celebra Oprah ar trebui să i le adreseze fostului ciclist.

Iar de câte ori îmi aduc aminte de american mă încearcă nu doar un sentiment de tristețe sau lehamite. Este ca atunci când ajungi în Rai doar ca să descoperi că Dumnezeu are coarne, copite, limba bifurcată și amestecă într-un cazan cu smoală.

lance

 

Comenteaza cu Facebook!

3 Comments

  1. Bogdan Cretu

    13 ianuarie 2013, 17:09 at 17:09

    Doar naivii au crezut cu tarie pana in toamna anului 2012 ca Lance era curat ca lacrima..lumea idolatriza un trisor sinistru, care a profitat din plin de anumite incercari la care viata l-a spus, pentru a se ridica mai presus de toti si toate. Din pacate, chiar daca a fost exclus si a fost putin terfelit, Armstrong a invins.

  2. budur petru

    13 ianuarie 2013, 17:30 at 17:30

    faza e ca inca mai cred

  3. gery76

    14 ianuarie 2013, 04:08 at 04:08

    -Copil fiind[pe la sfarsitul anilor’80] ,mi-l facusem idol la ciclism pe americanul Greg Lemond,ce reusea sa-l invinga pe ”titanul ”Bernard Hinault si care a avut si el o poveste teribila ,cu un accident de vanatoare ,in urma caruia i-ar fi ramas cateva zeci de alice in corp si presa americana il prezenta tot ca pe un erou de film,apoi o perioada n-am mai avut mari favoriti,a urmat dominatia lui Indurain,apoi avand simpatia mea fata de germani in orice sport sau competitie,a aparut Jan Ullrich si imediat am devenit mare fan ,desi aveam unele reticiente ,avand in vedere ca se tragea din fosta R.D.G si se stiu metodele de care erau capabili est-germanii.
    -Dupa primele indicii ca Ullrich n-ar fi tocmai curat si vazand modul cum Lance l-a dominat in munti pe german in toate momentele cheie,am fost sigur ca odata si odata va fi descopeit si Armstrong.
    -Alex,ultima fraza este totala si se potriveste intocmai ”legendei”Lance Armstrong .

Comenteaza