Don't Miss

Despre posesie și goluri după Bayern-Real 0-4

By on 30 aprilie 2014, 12:34


Ce e mai frumos și mai frumos decât o echipă frumoasă. Una care țese pasele ca cel mai priceput artizan de covoare minunate, una care rafinează și nu însăilează.

Și apoi ne întoarcem la realitate: când ai posesie de 70% dar pierzi cu 4-0 trebuie că e ceva în neregulă!

Mai jos, o parte din articolul din decembrie 2013, MITUL MODERN AL ECHIPELOR CARE PLIMBĂ MINGEA. Mi se pare că se potrivește și pentru duelul câștigat net de Real chiar în fieful deținătoarei trofeului Champions League.

Așadar: ne plac echipele care pasează? Cum să nu! Morișca Barcelonei macină la tiki-taka până îi vine rău. Ce fac de-alde Xavi sau Messi pare deja un altfel de joc, unul doar pentru elite.

Și-atunci de ce pasele nu contează absolut deloc în determinarea echipei câștigătoare? Sigur, succesiunea de pase face ca mingea să se apropie de poarta adversă și prin urmare sunt mai multe șanse ca aceasta să intre în poartă, dar golul și pasele sunt lucruri diferite.

O spune prima precizare din Laws of The Game. Departajarea și determinarea câștigătoarei într-un meci knock-out se face în următoarea ordine: numărul de goluri marcate în deplasare, prelungiri și apoi penalty-uri. Legea numărul 10 este și mai clară: echipa care marchează mai multe goluri câștigă.

Nicăieri nu apare vreo mențiune specială legată de pase. Și atunci de ce ne plac atât de mult?

Să ne afundăm și mai adânc în stufăriș! În două sezoane, Xavi a dat 5.799 de pase. Xabi de la Real a ajuns la 3.970, Busquets la 3.891, Schweinsteiger la 3.836. Bun! Xabi și Busquets sunt tot pe acolo. Dar oare cât din jocul madrilenului are ceva de împărțit cu cel al catalanului? Puțin spre deloc. Dacă comparăm cifrele pentru sezonul trecut în cazul lui Xavi și Leon Britton de la Swansea ar trebui să ne punem o întrebare logică: de ce nu-l iau catalanii pe englez?!? Are pur și simplu aceleași procente ca și omologul său de la Barcelona. Poate pentru că pasele sunt bune doar atunci când ai ce face cu ele?!?

Nu strâmb din nas la Britton, doar că stilul său de joc și chiar cel de ansamblu al echipei sale nu reflectă nimic din tiki-taka spaniolilor, chiar dacă galezii sunt numiți afectiv Swansealona.

Iar acum să ieșim de pe unde am intrat! Care e scopul unui meci? Victoria, bineînțeles! Ce diferență este între un 2-1 obținut cu goluri în minutele 89 și 90, eventual unul din penalty și un 2-1 scos pe dominare copioasă în care adversarul a marcat norocos în prelungiri, atunci când nu mai avea cum să schimbe soarta meciului?

Scopul, domnilor! Scopul dictează tot ceea ce se întâmplă pe teren! Unele echipe încearcă să-și atingă scopul prin posesie sufocantă. Altele ajung la același rezultat printr-un joc defensiv, pe contre (Chelsea lui Mourinho a luat titlul în Anglia fără probleme chiar dacă aportul ofensiv a fost palid rău de tot). Alte echipe le absorb ca un burete pe celelalte si apoi se extrag din propria jumătate cu două pase lungi, pe vârfuri. Câștigă cu 1-o fără să depună prea mult efort în sensul dezvoltării jocului.

Unde am ajuns până la urmă? Exact acolo de unde am plecat! Golurile sunt singura monedă care nu se depreciază în țara lui Fotbal. Pasele, posesia, driblingurile și restul zorzoanelor ajută dar nu influențează niciun clasament din lume.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza