Don't Miss

Despre pelerini, despre ţapul care păzea terenul şi despre scaunele de pe crucişător

By on 20 aprilie 2014, 12:46


United sau Chelsea sau Liverpool sau Aston Villa sau chiar Blackpool scriu istoria unui campionat englez mai vechi decât timpul. Aici se juca fotbal pe vremea în care majoritatea populaţiei globului umbla desculţă iar industrializarea era doar un entuziasm neînceput.

Dincolo de pătura superioară a depunerilor de fotbal, acolo unde se află scheletele uriaşe, proaspăt aburind de trofee, dincolo de pământul reavăn în care este suficient să sapi cu mâinile goale ca să dai peste o medalie de campion, fie ea şi a lui Nobby Stiles, rămâne îngropată ca într-un permafrost dur povestea osemintelor fragile pe care doar microscopul specialistului le poate distinge. Aduse la suprafaţă, spun poveşti pe care nimeni nu le-ar crede, dar care s-au petrecut cu adevărat. Fărâme de dorinte plămădite cu licoarea speranţelor.

Singura diferenţă a începuturilor dintre echipele mici şi cele ajunse pe culmile gloriei, cele care domină nu doar fotbalul ci şi viaţa socială a oraşului, este tocmai viitorul pe care unele dintre ele l-au transformat în trecut cu folos. Povestea unui Newton Heath cu Davies, berarul, şi familia de gelatieri Rocca probabil că s-ar fi pierdut demult dacă şandramaua pusă pe picioare de cei doi nu s-ar fi metamorfozat în cel mai profitabil club de fotbal din lume: Manchester United.

Ei bine, Collier Row este un fel de United care n-a ajuns nicăieri. Istoria lor stă îngropată şi la propriu şi la figurat sub un morman de pământ.

Clubul a luat fiinţă în 1929 într-un sătuc din marginea Londrei. Şi-au spus Hamden United dar istoria i-a ţinut minte sub numele Collier Row Motor Gear, cel care, însă, nu le-a fost şi ultimul. Au jucat pe terenuri de împrumut, inclusiv pe White Hart Lane-ul lui Tottenham până când o întâmplare fericită le-a adus în cale bucata de pământ pe care şi-au ridicat micuţa arenă.

I-au spus Sungate Ground. Poarta Soarelui. În timp i-au pus nocturnă şi chiar şi o tribună personalizată. Unii spun că scaunele au fost aduse de la un cinematograf desfiinţat din zonă. Alţii că sunt de pe Queen Mary, celebra navă care cutreiera Atlanticul.

Faima arenei i-a venit însă de la ţapul pe care administratorii l-au lăsat liber pe teren. Era paznicul cu normă întreagă, plătit cu roadele pământului. Nu se supăra nimeni dacă păştea iarba dintr-un careu sau altul pentru că atunci când vreun necunoscut îndrăznea să sară gardul ţapul în cauză îl punea rapid la punct. Ba chiar din această promptitudine i-a venit şi concedierea. Într-un exces de zel necontrolat a decis să nu se mai limiteze la necunoscuţi!

Maximul de performanţă al celor de la Collier Row a fost un sezon petrecut în League One (acum divizia a treia) pe la mijlocul anilor 80. În rest s-au angajat într-o navetă eternă prin ligile isthmiene din zonă.

Apoi istoria devine încâlcită. Cineva din conducere a decis să-i lase şi pe cei de la Romford Football Club să joace pe Sungate Ground. Apoi cele două cluburi s-au unit şi în loc să fie mai bine a fost mai rău. Au promovat din nou în League One dar deja numele Collier Row fusese exclus din titulatura unită a celor două cluburi. Romford a vândut Sungate Ground şi a plecat iarăşi în pelerinaj, ca un parazit care a supt sângele gazdei, între timp decedată.

Şi aşa s-a terminat cu visul clădit pe speranţă. Collier a încetat să existe. Singurul semn al trecerii sale pasagere prin istoria fotbalului este Sungate Ground. Arena cu ţapul, acum demult trecut în lumea celor drepţi, arena cu băncile de rezervă şi copertina pentru fani plămădite din scaunele pasagerilor de pe Queen Mary, pachebotul orgoliilor britanice.

Sungate există şi acum dar ar fi nevoie de arheologi care să îi dezgroape bucuriile de sâmbătă după amiaza. Strigătele fanilor care veneau la meci sunt acoperite cu tone de pământ. Doar stâlpii nocturnei ruginite, despuiaţi de becuri, şi acoperişul vestiarelor se mai văd. Noul proprietar a decis să astupe totul şi să încerce să vândă pe piaţa imobiliarelor. N-a reuşit.

Pentru fiecare Manchester United care schimbă faţa lumii în care trăim există sute sau poate chiar mii de Collier Row care dispar înainte să le crească aripile măreţiei. Cele două sunt însă egale în faţa legendelor.

Dacă sapi suficient de adânc în mormanul sub care stă îngropat Sungate Ground ai toate şansele să te întorci acasă cu ceva la fel de frumos (din punctul de vedere al povestitorului) ca cel mai strălucitor trofeu din Premier League. collier-row-250513-3

mmmm-002

collier-row-250513-9

 

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza