Don't Miss

Derby della Madonnina (II): echipa de aur a întâlnirilor directe

By on 13 ianuarie 2012, 16:52

Foto: forzaitalianfootball.com

Inter şi AC Milan îşi dispută  de mai bine de un secol supremaţia oraşului, a peninsulei italiene dar şi prin competiţiile Europei. Generaţii după generaţii au îmbrăcat tricoul celor două echipe şi de cel puţin două ori pe sezon au intrat pe teren să dea totul, atunci, în acel moment. Derby della Madonnina nu a ţinut cont de contexte. Aceeaşi încărcătură sentimentală pe teren, aceleaşi tribune cum doar prin Anglia se mai întâlnesc, aceeaşi miză, chiar dacă uneori nu exista una reală. Din sutele de jucători care s-au întâlnit faţă în faţă pe teren, unsprezece au marcat nu doar istoria propriului club ci şi pe cea a derby-ului cu rivala.

Walter Zenga avea 18 ani şi gânduri mari. Juca la Inter însă titular indiscutabil era Ivano Bordon aşa că tinerelul Walter a plecat în exil, la Salernitana, Savona şi Sambenedettese. S-a întors după patru sezoane şi a devenit cel mai mare portar din istoria lui Inter Milano. A apărat poarta nerr-azurrilor timp de 12 ani iar paradele sale incredibile i-au adus şi o poreclă pe măsură: Omul Păianjen!

Tot un fotbalist de la Inter ocupă postul de fundaş dreapta al derby-ului oraşului Milano. Javier Zanetti joacă de 17 ani pentru nerr-azzuri şi este căpitanul echipei din 1999. Pe spatele argentinianului s-au croit multe planuri în epoca în care Moratti încerca fără succes să readucă Interul la viaţă şi tot cu el în primul 11 a câştigat Mourinho tot ce se putea câştiga, atât în Italia cât şi în Europa.

Foto: fanpop.com

Paolo Maldini şi-a dedicat nu doar cariera ci aproape întraga viaţă lui AC Milan. A jucat aici 31 de ani, de la copii şi juniori şi până a trecut de 40 de ani. A câştigat 26 de trofee majore şi o distincţie personală care spune totul despre spiritul italianului: a fost cel mai bun fundaş din Liga Campionilor la vârsta de 38 de ani! (un articol dedicat lui AICI)

Franco Baresi este perechea geamănă a lui Maldini din apărarea milanezilor, acolo unde au distrus împreună atacurilor adverse timp de 20 de ani. Amândoi au numerele retrase după ce au pus punct carierei, un lucru rar întâlnit în Italia. Tricoul cu 6 (Baresi) pe spate a fost retras definitiv, în timp ce numărul 3 al lui Maldini are o clauză de revenire cu caracter ereditar! (detalii AICI)

Giuseppe Bergomi este replica interistă la cuplul Baresi-Maldini al adversarei. Bergomi are şi el două decenii în tricoul negru-albastru. S-a născut în Milano şi a jucat doar pentru Inter de la copii şi juniori şi până la cel mai înalt nivel. Ghinionul lui Bergomi a fost sincronizarea. A prins pe teren cea mai slabă perioadă a grupării şi s-a lăsat de fotbal înainte de marea revenire, aşa că nu se poate lăuda decât cu un titlu, o cupă şi trei cupe UEFA.

Giacinto Facchetti este fundaşul stânga de manual din perioada clasică a fotbalului. Nici vorbă de extremă ofensivă, celebrul wing-back care aprinde acum imaginaţia suporterilor. Sub bagheta lui Helenio Herrera, Facchetti a dominat partea stângă a terenului în anii 60 şi 70 şi este unul dintre reprezentanţii de succes ai celebrei La Grande Inter, squadra fenomenală construită de tehnicianul argentinian la Milano.

Foto: en.wwikipedia.org

Legenda spune că Nils Liedholm nu a dat o pasă greşită timp de doi ani. Mijlocaşul central al lui AC Milan din perioada 1949-1961 depăşeşte însă orice fel de povestire romanţată. Suedezul şi doi conaţionali de-ai săi (Gunnar Gren şi Gunnar Nordhal) au creat primul trio stranier de succes al Milanului, ceva similar tripletei ofensive de mai târziu: Gullit, van Basten, Rijkaard.

Luis Suárez a fost cel mai scump transfer din lume al momentului. A fost adus la Inter de acelaşi Herrera şi a făcut parte din aceeaşi echipă de poveste ca şi Facchetti. La 76 de ani, încă poartă cu mândrie însemnele clubului. Este secretar tehnic la Inter Milano.

Nicio echipă istorică din Derby della Madonnina nu-l poate omite de la mijlocul terenului pe „golden boy” Gianni Rivera al lui AC Milan, balon de aur în 1969 şi unul dintre cei mai inteligenţi fotbalişti din istoria acestui joc. Rivera era atipic pentru vremurile sale pentru că adora ofensiva şi jocul deschis în defavoarea ermetismului defensiv al italienilor. A fost vicepreşedinte al clubului dar s-a retras în 1986, atunci când milanezii au fost preluaţi de Berlusconi. În prezent, Rivera este membru al parlamentului european şi consultant pe probleme de tineret al naţionalei Italiei.

Giuseppe Meazza a marcat istoria lui Inter (1927-1940 şi 1946-1947) dar şi pe cea a lui AC Milan (1940-1942). Performanţele de la echipele de club sunt însă eclipsate de cele două titluri mondiale cucerite cu naţionala, în 1934 şi 1938. A fost golgeterul Italiei până în 1973, atunci când a fost depăşit de Gigi Riva. Meazza a taxat rapid momentul:  „Riva e bun! A marcat multe goluri cu Cipru şi Turcia. Pe vremea mea partidele aveau o altă miză!”

Gunnar Nordahl a fost un fel de strămoş nordic pentru atacanţii gen Pippo Inzaghi! A jucat 7 ani la AC Milan, iar coechipierul său, Gunnar Gren spunea că Nordahl este cel mai şiret fotbalist din istorie, se strecoară şi înscrie din poziţii pe care fundaşii adverşi le descoperă doar când este mult prea târziu.

Comenteaza cu Facebook!

4 Comments

  1. Doru

    13 ianuarie 2012, 19:46 at 19:46

    Frumos articolul, bravo !

    Poate cititorii acestui site vor avea ocazia sa se delecteze cu o serie de articole in genul acestuia, insa despre "Il derby delle due Sicilie" , intre Napoli si Palermo, un derby cu o istorie crancena, frumoasa, si o rivalitate nu numai pe plan fotbalistic sau sportiv… ultimul episod s-a petrecut chiar etapa trecuta cand Napoli a reusit o victorie senzational chiar pe Renzo Barbera, lucru care nu se mai intamplase din 1969.

    Astept cu interes niste articole despre asta 😀

    Mult succes in continuare !

  2. gery76

    13 ianuarie 2012, 23:21 at 23:21

    Articol superb,in nota obisnuita,nimic surprinzator la Alex,o singura completare referitoare la Beppe Bergomi,chiar daca n-are un palmares senzational la Inter Milano,a facut parte si a fost in multe randuri capitan de echipa in marea echipa de la sfarsitul anilor'80 a lui Inter si unde alaturi de Matthaus,Brehme,Bianchi,Ferri,Zenga,Berti sau Aldo Serena au iesit campioni in 1989 in fata lui Milan cu a sa tripleta magica olandeza ,dar si in fata genialului Maradona ce facuse din Napoli o echipa de prim rang in Italia.

    -In afara de Meazza '34 si'38,Bergomi a fost singurul campion mondial cu Italia din aceasta echipa all-time,la o varsta neverosimila 18 ani,in Spania '82 si pe un post extrem de dificil!

    • cldtoma

      15 ianuarie 2012, 22:57 at 22:57

      campion mondial in 1982 a fost , chiar daca nu din postura de titular si marele Franco Baresi, el fiind la un pas chiar sa devina dublu campion mondial asemenea lui Meazza. Doar 'loteria penaltiurilor" din finala cu Brazilia din 1994 impiedicand acest lucru, Baresi fiind chiar unul dintre cei care au ratat un penalty pentru Italia alaturi de Roberto Baggio

  3. gery76

    15 ianuarie 2012, 23:37 at 23:37

    Ai dreptate ,insa Baresi daca nu ma insel,n-a prins nici macar un minut in 1982,chiar si Bergomi a fost titular conjunctural,el avand sansa ca Gentile sa fie suspendat pentru semifinala cu Polonia,iar ca sansa sa fie si mai mare in semifinale s-a accidentat si ''creierul''Antognoni si astfel in finala Bearzot l-a scos din schema pe Marini cel care il inlocuise pe Antognoni si le-a facut loc in echipa si lui Gentile revenit dupa suspendare in spate si pustiului de 18 ani Bergomi ce a fost urcat in linia de mijloc,prospetimea si dorinta de afirmare a lui fiind decisive in fata unei Germanii epuizate dupa ''turnirul''splendid cu Franta din semifinale,pe Rummenigge ,in tandem cu Gentile anihilandu-l complet ,e adevarat ajutati si de faptul ca Rummenigge a jucat'' intr-un picior'' inca din meciul cu Anglia din grupele semifinale cand a iesit accidentat.

Comenteaza