Don't Miss

De doi bani calificare. Povestea singurului meci din istoria fotbalului decis de o monedă

By on 10 februarie 2014, 12:05


Sheffield F.C. este cel mai vechi club din lume. A traversat fotbalul braţ la braţ cu istoria pe care n-a tranformat-o în tradiţie plătită ci doar în spirit amator-cavaleresc. A văzut şi a experimentat multe ba chiar şi dintre cele pe care niciun alt club, oricât de vechi sau de alămuit în trofee, n-a avut ocazia să trăiască.

Un meci ca oricare altul dintr-unul dintre anii de început ai fotbalului. Un meci care nu a contat în vreo ierarhie importantă dar care a fost decis într-un mod original.

Cei din Sheffield nu au participat inițial în competițiile profesioniste. Au intrat mai apoi în joc, însă clubul și-a păstrat statutul de amator. Nu au putut concura cu cei care transpirau doar pentru fotbal și nu prin vreo fabrică de ciment înainte de meciul din week-end însă au rezistat pe baricade și încă mai rezistă și în ziua de azi.

Suntem, cum spuneam, în 1873, iar fotbalul miroase încă a proaspăt. Sheffield F.C. juca în prima rundă a Cupei Angliei, iar adversarii de la Shropshire Wanderers, amatori și ei, s-au dovedit extrem de încăpăţânaţi. Primul duel dintre cele două echipe s-a încheiat egal, scor 0-0, iar partida s-a rejucat, așa cum se întâmplă și în zilele noastre.17 noiembrie 1873. Iarnă englezească. Al doilea meci a început la fel de încordat. Ambele formaţii au încercat să câştige, dar nu au reușit decât să ajungă la final cu același scor alb pe tabelă. Până aici nu este nimic deosebit. Zeci, dacă nu sute de dueluri din Cupa Angliei s-au disputat după același tipar. Ceea ce a urmat însă a făcut ca rejucarea partidei dintre Sheffield F.C. și Shropshire Wanderers să fie unică în toată istoria celei mai vechi compeetiții intercluburi din lumea fotbalului și nu doar a ei.

Fluier final, 0-0 după al doilea meci. Căpitanii celor două echipe se întâlnesc la mijlocul terenului, alături de arbitru. Sunt roșii în obraji și din tricouri ies aburi după jocul epuizant care tocmai se încheiase. Privirile colegilor și ale spectatorilor îi împung nerăbdătoare de la spate. Ei vor decide acum cine merge mai departe și cine iese din competiție. Arbitrul a scos o monedă din buzunarul pantalonilor și i-a privit scrutător pe cei doi căpitani. Cap! Pajură! Moneda zboară în aer și se oprește între firele de iarbă, obosite și ele. Trei perechi de ochi o caută pe jos. Restul îi fixează pe cei trei în așteptarea unei reacții. Arbitrul recuperează moneda, o suflă de praf și o pune la loc în buzunar. Îi strânge mâna căpitanului de la Sheffield și apoi pe cea a omologului său de la Shropshire, primului în semn de felicitare, celui de-al doilea drept consolare.

Sheffield F.C. a câștigat prima și singura partidă din istoria Cupei Angliei decisă de loteria monedei!Mărunțișul din buzunarul arbitrului i-a întristat pe cei de la Shropshire Wanderers însă, doar un sezon mai târziu, amatorii din Shrewsbury au ajuns în semifinalele Cupei Angliei.

De partea cealaltă, Sheffield F.C. a ajuns în sferturi, faza maximă pe care a atins-o vreodată în această competiție. Iar în ultimii 137 de ani  fanii lor au un zâmbet scurt și nostalgic în colțul gurii atunci când sunt întrebați pe la magazine dacă n-au cumva mărunt. Sigur că au!

Peste vremuri, un meci cu o miză mult mai mare a ajuns tot la mâna monedei. Era 1968, iar una dintre semifinale europenelor din Italia, jucată chiar de ţara gazdă şi de una dintre naţionalele acum dispărute, URSS, a fost tranşată de banul aruncat în vânt. Penalty-urile de departajare nu erau încă în funcţiune iar remiza albă a persistat atât după cele 90 de minute cât şi după prelungiri. Cei doi căpitani, Facchetti şi Shesternyov, alături de selecţionerul sovietic, Kachalin, şi preşedintele federaţiei italiene, Dr. Franchi, s-au întâlnit cu arbitrii la vestiare şi nu la centrul terenului, ca în cazul englezilor. Centralul ungur a refuzat să dea cu banul iar liniorii i-au urmat exemplul aşa că oficialul desemnat de UEFA ca supervizor al partidei, un spaniol, a rămas călăul de serviciu.

Ruşii au ales „capul”, italienii au rămas cu „pajura”. Avantaj la alegere pentru echipa oaspete. Prima încercare a fost un eşec. Guldenul folosit (ruşii au refuzat cu indignare dolarul şi marca spaniolă propuse iniţial ca muniţie sunătoare) a căzut pe parchet şi s-a rostogolit printr-o fantă din grătarele duşurilor. A doua monedă s-a oprit fix în mijlocul încăperii. A fost „pajură”, a câştigat Italia, care avea să termine şi finala tot la egalitate, scor 1-1 cu Iugoslavia. Moneda norocoasă nu a mai ieşit de această dată din buzunar. Meciul s-a rejucat două zile mai târziu iar italienii au câştigat cu 2-0.

Povestea semifinalei decisă de monedă are şi un epilog. Unul dintre arbitrii asistenţi s-a întors la vestiare cu un ajutor. A ridicat grătarul şi a privit prima monedă. Era „cap”, URSS ar fi mers în finală!

blogpics

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Chris

    11 februarie 2014, 22:14 at 22:14

    Pai cum singurul ? Si meciul dintre URSS si Italia de la europeanul din ’68?

Comenteaza