Un fotbalist cu greutate: William Henry Foulke

Greii fotbalului mondial fac spectacol meci de meci. Transpiră azi pentru un Barca-Real 5-0 care va rămâne însă în istorie la fel ca El Clasico de pe 5 martie 1933, atunci când galacticii câştigau prin dubla fostului catalan Samitier. Greii fotbalului mondial luptă până în ultima etapa. Dacă au noroc iau titlul şi rămân în istorie, dacă au ghinion pierd la mustaţă şi trebuie să se mulţumească cu anonimatul locului doi. Abia dacă ne mai amintim de Sheffield Wedneday, campioana Angliei din 1929, spre exemplu,  dar cine să îşi mai aducă aminte de performanţa senzaţională a lui Leicester, din acelaşi sezon. Greii fotbalului ştiu şi să câştige, ştiu şi să piardă. Unul dintre ei a fost William Foulke. Şi se pare că a fost cel mai greu dintre toţi!

William Henry Foulke a fost portarul lui Sheffield United timp de 11 ani. A jucat şi la Chelsea, după care şi-a încheiat cariera la Bradford City. A bifat chiar şi o convocare în lotul Angliei, semn că eforturile sale dintre buturi nu au fost în zadar.

Ba chiar, la numărătoarea trofeelor  nu se poate spune că a rămas dator: a luat titlul în1898, atunci când a jucat 29 de meciuri în campionat, plus două Cupe ale Angliei (1899 şi 1902) exact în anii în care managerul echipei a decis să nu trimită pe teren portarul de rezervă (Foulke a fost titular în toate cele 9 partide jucate de Sheffield United la fiecare dintre cele două ediţii în care Vrăjitorii au luat Cupa şi doar de câte două trei ori în celelalte sezoane)

Pe lângă talent cu carul, Foulke avea o statură impozantă (1.93 metri), tupeu şi carismă. Într-una dintre finalele Cupei, portarul lui Sheffield a fost nemulţumit de deciziile arbitrului. L-a prins la vestiare şi l-a alergat dezbrăcat până când Tom Kirkham a reuşit să se refugieze într-un dulap. Foulke l-ar fi scos şi de acolo, dar a fost (în cele din urmă) calmat cu forţa şi readus în propriul vestiar de colegi şi de câţiva oficiali ai  federaţiei. Meciul se încheiase 1-1 şi a fost rejucat, partidă care i-a adus din nou faţă în faţă pe Foulke şi Kirkham. Sheffield United a câştigat cu 2-1 iar arbitrul nu l-a mai deranjat cu nimic pe colericul Foulke.

Foto: en.wikipedia.org

Până acum toate bune şi frumoase, dar de la un moment dat, cariera lui Foulke a căpătat proporţii. Şi asta dincolo de carismă, trofee, selecţii la naţională sau banderola de căpitan pe care a primit-o încă de la primul meci, atunci când s-a transferat la Chelsea. Pur şi simplu, a căpătat proporţii.

Pe la mijlocul celor 11 ani petrecuţi la Sheffield, William Henry „Fatty” Foulke a ajuns la 150 de kilograme. Cel mai gras jucător de fotbal din lume (dintre cei ale căror date sunt cunoscute!) nu s-a împiedicat de propria greutate chiar dacă a dat, la rândul său, greutate fiecărui gest cu care încânta tribunele. Atacanţii adverşii care îl supărau erau luaţi în braţe şi aruncaţi în plasa porţii, iar proprii fundaşi îi sţiau de frică. Dacă nu dădeau totul pe teren intrau pe mâna lui „Fatty” Foulke.

Dăruirea sa pe teren a fost reflectată şi în presa vremii. Iată ce scria Southern Echo după finala Cupei din 1902: „Piesa de rezistenţă a partidei a fost  marele Foulke. A avut numeroase intervenţii salvatoare, ba chiar a scos din poziţii imposibile în două sau trei situaţii în care golul părea inevitabil. Faza meciului a  venit pe final, atunci când Foulke a apărat absolut miraculos  cu patru sau cinci adversari în preajmă”

Se spune că portarul lui Sheffield United a fost sursa de inspiraţie pentru cântecelul „Who Ate all the Pie” (Cine-a halit toată plăcinta!) care se află şi în prezent în repertoriul galeriilor atunci când adversarii trimit pe teren un jucător mai plinuţ.

Iată versurile:

Foto: en.wikipedia.org

Who ate all the pies?

The burgers and the fries?

You fat bastard,

You fat bastard,

You ate all the pies!

Folclorul urban îi atribuie lui Foulke şi apariţia copiilor de mingi. Se spune că oficialii lui Chelsea trimiteau în spatele porţii doi băieţei, în aşa fel încât cei din tribune să vadă diferenţa dintre ei şi muntele de om care se afla între buturi. Copiii, în lipsa altor preocupări, îi aduceau lui Foulke mingea, atunci când vreun fotbalist degaja mai cu vână balonul, iar de aici şi până la copiii de mingi din epoca modernă a fotbalului nu a mai fost decât un pas.

Şi moartea fotbalistului pare să fi fost învăluită în legendele tribunei. Oficial, William Henry Foulke a murit pe 1 mai 1916 la doar 42 de ani, iar cauza decesului a fost ciroza. Legenda spune că uriaşul de 150 de kilograme a murit sărac, din cauza pneumoniei dobândită prin Blackpool Sands, acolo unde îşi câştiga banii de buzunar de la amatorii dornici să îi tragă la poartă.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Borota. Pictorul de iluzii furate
  Borota. Pictorul de iluzii furate
• Mourinho, oficial la Chelsea
  Mourinho, oficial la Chelsea
• E albastru!
  E albastru!
• Cum să construieşti strâmb dar să iasă bine
  Cum să construieşti strâmb dar să iasă bine