Don't Miss

Curiozităţile loviturilor de departajare

By on 10 mai 2012, 11:07
penalty_kick

Foto: popularmechanics.com

Partidele care nu se pot încheia cu rezultat de egalitate au propria savoare. Orice înfrângere de campionat dă dreptul la speranţă. Poate că sezonul nu este încă terminat, poată că totul nu este definitiv pierdut. În schimb, aici nu mai rămâne nimic de obiectat. Finalul este da sau este nu. Alb sau negru. Jumătăţile de măsură nu îşi găsesc locul. Promit maximul o rejucare, cazul Cupei Angliei, dar nimic mai mult. Modul în care se decide câştigătoarea unei dispute încheiată cu remiză pe teren este cunoscut. Am asistat la atâtea partide cu prelungiri, la goluri de aur sau argint, la penalty-uri de departajare. Chiar şi aşa, unele amănunte ale regulamentului prin care se decide învingătoarea unui meci egal pot fi surprinzătoare.

Legile jocului, celebrele The Laws of the Game, propun oricărei competiţii câteva criterii de departajare. Golurie din deplasare fac diferenţa într-o dublă manşă. Se aplică în toate întrecerile, fie ele interne, continentale sau mondiale. O echipă care pierde cu 2-1 în deplasare şi câştigă cu 1-0 acasă merge în faza următoare a competiţiei chiar dacă scorul general este 2-2 pentru că a înscris un gol pe terenul adversarei.

[pullquote]11gunnersSunt cunoscute ca penalty-uri de departajare dar golurile marcate din astfel de lovituri nu contează în nicio statistică. Jucătorii care le înscriu nu şi le pot adăuga la palmares. O minge respinsă dintr-o astfel de lovitură nu poate fi continuată în niciun fel, chiar dacă ea ajunge din nou la executantul penalty-ului. Loteria loviturilor de departajare a decis, printre altele, finala mondialului din 1994. Brazilia a câştigat în faţa Italiei după ce meciul s-a încheiat 0-0. Şi mondialele din 2006 şi-a desemnat câştigătoarea la penalty-uri. Italia a câştigat în faţa Franţei după 1-1 în timpul regulamentar şi 2-2 după prelungiri.[/pullquote]

Prelungirile oferă timp suplimentar atunci când calificarea se joacă într-o singură manşă. Cele două reprize de câte 15 minute pot decide câştigătoarea fie la finalul lor aşa cum este acum, fie prin golul de aur (cine înscrie primul merge mai departe) sau prin cel de argint (meciul nu se întrerupe instantaneu odată ce o echipă a marcat în prelungiri ci la finalul reprizei suplimentare pentru a oferi o şansă sportivă şi adversarei).

Penalty-urile! Departajarea prin lovituri de la 11 metri este ultima cale prin care se poate extrage o învingătoare şi o învinsă. Mai bine spus, o echipă care să meargă mai departe şi alta care să părăsească întrecerea, pentru că rezultatul oficial este cel de la finalul minutelor regulamentare de joc.

Una dintre curiozităţile penalty-urilor este prima decizie pe care o face arbitrul şi anume alegerea porţii la care se vor executa loviturile. Decizia aparţine exclusiv centralului şi nu poate fi contestată. Uneori această decizie pare la latitudinea celor doi căpitani, dar aceasta este o iluzie provocată de al doilea moment al pregătirilor, şi anume tragerea la sorţi pentru întâietatea la execuţie. Jucătorul care ghiceşte la aruncarea cu moneda decide dacă echipa lui bate prima sau nu.

[DDET SCHEMA POZIŢIILOR OCUPATE DE JUCĂTORI ÎN TIMPUL PENALTY-URILOR DE DEPARTAJARE]

penalty de departajare

Foto: fifa.com

 

[/DDET]

Se pot face schimbări după expirarea celor 90 de minute de joc şi a prelungirilor sau chiar în timpul executării penalty-urilor? Am fi tentaţi să spunem că nu, şi aşa este, cu o excepţie însă. Dacă oricare dintre portari se accidentează, antrenorul echipei respective poate trimite pe teren rezerva, cu condiţia să nu fi epuizat cele trei schimbări permise.

Ce se întâmplă însă dacă un tehnician are o idee mai puţin convenţională şi nu vrea ca portarul său să stea între buturi? Să spunem că îl consideră prea tânăr sau prea emotiv pentru o loterie de departajare! Poate apăra altcineva în afara portarului? Ei bine, da! Regulamentul permite oricărui jucător al unei echipe să stea în poartă chiar dacă este jucător de câmp. Condiţia este ca el să fie desemnat încă de la început.

Foto: blogs.bettor.com

Penalty-urile impun condiţii de egalitate perfectă din care să rezulte o câştigătoare. Un portar faţă în faţă cu un adversar, cinci lovituri pentru o echipă, cinci pentru cealaltă, câte una suplimentară pentru fiecare dacă nu se rupe echilibrul. Ce se întâmplă însă dacă înaintea departajării una dintre grupări a încheiat meciul cu, să spunem, doi jucători eliminaţi? Regulamentul jocului are pentru această situaţie cea mai surprinzătoare cerinţă. Căpitanul echipei care are doi jucători în plus pe teren îi comunică două nume arbitrului chiar înainte de startul loteriei de la 11 metri. Cei doi jucători, chiar dacă au încheiat meciul pe teren nu au drept de a executa lovituri de departajare. Sunt practic eliminaţi scriptic de la ultima formă prin care se decide cine se califică şi cine nu. Cei doi nu primesc nici dreptul de a asista la spectacol de la centrul terenului ci sunt trimişi pe banca tehnică, alături de rezerve şi de antrenori. Penalty-urile de acest fel nu permit niciun fel de dezechilibru între cele două tabere!

 

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Doru Grădeanu

    10 mai 2012, 11:36 at 11:36

    Întotdeauna se pare că învăţ ceva nou. Iată că şi acum e la fel. Sunt mute lucruri pe care nu le ştiam despre penalty-uri şi chiar sunt curios dacă s-a întâmplat vreodată ca un antrenor să desemneze un jucător de câmp pentru a apăra loviturile de la 11 m.Mersi!

Comenteaza