Don't Miss

Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara

By on 8 septembrie 2015, 15:04


Dacă Moravia este inima Cehiei, atunci Brno cu siguranță că o face să bată. Călătorul pierdut de grijile zilei descoperă orașul de dimensiunea Craiovei dincolo de o ceață ireală care i se așterne la picioare. Pe străzi e plin de tineri. O sută de mii de studenți vin aici an de an. Aici se studiază legea. Aici se aplică legea. Pentru restul există suficiente locuri mai putin serioase. Catedrala sfinților Petru și Pavel pe stil baroc împunge elegant cerul cu cei aproape 90 de metri la care se ridică. Undeva, un pic mai ferit, circuitul de la Masaryk te cheamă să vezi etapa de Moto GP găzduită aici sau chiar să te dai pe pistă cu propriul motor, în zilele mai puțin aglomerate. Aerul e curat și respiră a pădure și a proaspăt.

Sună idilic și poate chiar că este. Asta dacă nu cumva se întâmplă să fi trecut pe lângă Za Lužánkami, cândva cel mai mare stadion al Cehoslovaciei, astăzi o ruină. În 1967/68 în terasele ticsite te spectatori a fost stabilit un record care stă și azi în picioare: meciul din prima ligă cu cei mai mulți fani prezenți. Era un Brno – Slavia Praga și tot la un astfel de meci, dar jucat la decenii distanță, a marcat și Petr Svancara golul pe care nimeni din Brno nu l-a uitat nici acum. Moșuleții pastos de melancolici îl opresc și acum pe fotbalist să-i strângă mâna și să-i povestească deloc pe scurt cât de fericiți i-a făcut atunci când a șutat cu sete în mingea care aproape că a rupt plasa porții adverse.

Tot pe Lužánkami se jucase și meciul ăsta, unul dintre ultimele disputate aici de FC Brno. Cândva mândria fotbalistică a Cehoslovaciei, arena a ajuns o ruină, iar în 2001 a fost lăsată în urmă ca un cadavru în deșertul noilor vremuri, abandonată nostalgic pentru că nimeni nu părea în stare să-și asume rolul vârfului de lance într-o intreprindere care semăna mai mult cu asalturile lui Don Quijote asupra morilor de vânt decât cu businessul modern, capitalist. Svancara, autorul golului, a plecat și el, dar și-a jurat să se întoarcă.

La 36 de ani și cu un pas în afara fotbalului de performanță, Petr Svancara, un fel de Romică Bunică din Brno, a decis că a venit momentul să-și organizeze meciul de retragere. Unde? Pe Lužánkami! A rămas cu gura căscată când s-a dus să vadă cum arată stadionul. Acolo unde fusese gazonul creșteau copaci iar tribunele măcinate de vremuri erau împărțite de boschetari, drogați și de câteva specii de animale, mai ales câini de-ai nimănui sau păsări pentru care jungla devenise paradis. În loc să-și bage mâinile în buzunare, să se întoarcă și să plece, Petr a rămas. A doua zi a venit cu un aparat de tuns iarba. A fost ca și cum un copil nevinovat ar vrea să mute marea din loc cu găletușa lui de plastic. A treia zi au venit și prietenii. A patra, fanii.

Inițiativa lui Svancara i-a magnezitat pe toti. Aici trebuia să se joace iarăși fotbal. Trebuia! Gazonul? 5.000 de euro. Un suporter care lucra în domeniul s-a ocupat fără să ceară vreun ban. Niciunul dintre cei care au venit să smulgă buruienile nu a întrebat ce îi iese din treaba asta. Dincolo, în tribune, gaură în ciment. Crater. Imposibil de reparat. Nu și Pentru fanii puși pe treabă. Svancara visase la vreo 2-3.000 de fani în jurul unui gazon improvizat. Suporterii care l-au urmat în aventura asta nebună au decis că e cazul să dea o nouă dimensiune visului. Au fost puse în vânzare 20.000 de bilete. S-au vândut în câteva ore. Pe 27 iunie, ziua meciului, 35.000 de fani au intrat totuși pe stadion. Arena bunicilor și a părinților, arena poveștilor de demult, locul viran pe care l-au luat înapoi din mâinile ruinei cu propria sudoare. Alte câteva mii au rămas la porți. Dacă ar fi intrat și ei chiar ar fi fost prea mult iar pericolul de prăbușire amenința chiar și așa pe cei care intraseră.

Dacă povestea nu v-a convins, iată imaginile!

Bun! Și acum ce urmează? S-a jucat meciul, fanii au plecat acasă, iar stadionul ciuruit a rămas iarăși în urmă. Ei bine nu! Prin gestul său, Svancara a reușit să convingă administrația locală să iasă din amorțeala în care intrase de peste un deceniu și jumătate. Atacantul a format o asociație a fanilor care a închiriat stadionul cu scopul unei reconstrucții adevărate. Conform The Guardian, există deja un plan aprobat în valoare de peste 50 de milioane de euro. Între timp, echipa de tineret a lui FC Brno a început să se antreneze aici iar Svancara, la fel de încăpățânat, merge la conducerea grupării în fiecare duminică și încearcă să convingă șefii să aducă aici și seniorii.

Poate că aceasta este adevărata poveste cu aromă de aer curat pe care turiștii care ajung în Brno ar trebui să o afle înainte să viziteze centrul civic, Catedrala sau Castelul Spilberk.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza