Don't Miss

Cum arată o echipa din liga a patra engleză

By on 9 ianuarie 2013, 14:56


Carl-McHugh-008

Foto: guardian.co.uk

Fotbalul se joacă întotdeauna unsprezece contra unspreze. O egalitate numerică pe care valoare o balansează de fiecare dată.

Şi tocmai despre valoare vorbim aici, în contextul semifinalei din Cupa Ligii Angliei, Bradford-Aston Villa 3-1.

În duelul de pe Coral Windows Stadium (mult mai cunoscut după numele deloc publicitar de Valley Parade) s-au întâlnit două grupări aflate la poluri opuse. Oaspeţii veneau din Premier League-ul strălucitor în timp ce gazdele se scaldă prin zonele mijlocii ale League Two, a patra divizie engleză.

Teoretic ar fi trebuit să fie doar o formalitate pentru băieţii lui Paul Lambert. A fost însă 3-1 pentru gazde. Rezultatul nu spune însă mai nimic dacă nu aţi văzut meciul.

Concret, ce a putut pune pe masă Bradford ca să joace nu de la egal la egal cu o prim-divizionară, ci chiar să o domine?

În primul rând un antrenor, Phil Parkinson, care nu a sprijinit cârciumile locale după ce s-a lăsat de fotbal. A fost asistentul lui Pardew la Charlton, apoi a preluat postul de manager după plecarea lui Alan la Newcastle. A retrogradat din Championship în League One pentru prima dată în ultimii 30 de ani dar nu a fost concediat. A plecat abia în următorul sezon după ce a ratat promovarea.

Aşadar un antrenor serios şi cu experienţă în ligile superioare, chiar dacă fără performanţe notabile. Că dacă ar fi avut, nu ar fi ajuns să profeseze în liga a patra!

Apoi jucători. Un portar cu experienţă, Matt Duke. Şi el a văzut fotbal mare la viaţa lui, mai ales în perioada Hull (2004-2011). Acum a ajuns la 35 de ani, a greşit la golul lui Villa, dar a apărat foarte bine în rest. O extremă, Zavon Hines, care face preluare din centrare iar mingea nu fuge la mai mult de jumătate de metru de picior, care alearga şi driblează, care centrează la rândul său şi o face cu arcuirea mingii, aşa cum scrie la carte. Puţini sunt jucătorii din Liga Întâi la care am regăsit dezinhibiţia pe care a demonstrat-o Hines.

Apoi un stil de joc. Nu a fost un meci împrăştiat sau vreo ermetizare în defensivă. A fost o tactică premeditată iar schemele de joc s-au văzut limpede pe teren. Dovada? Cele două goluri marcate de fundaşii centrali, venite în urma unor centrări tipic englezeşti.

Dar cel mai important lucru este că toate ingredientele enumerate mai sus au unde să se pună în valoare şi mai ales în faţa cui. La duelul cu Villa au fost 23.000 de spectatori. La fiecare meci din campionat, media este undeva în jur de 12-15.000. No comment!

Mai jos câteva cadre din meci.


Comenteaza cu Facebook!

2 Comments

  1. traian

    9 ianuarie 2013, 20:47 at 20:47

    surprize de genul acesta sunt des intalnite in campionatele mari ale europei…vorbind din afara le putem cataloga frumoase si siropoase…cu scuzele de rigoare fanilor echipelor mari…dar asta e,se mai intampla…

    • gery76

      11 ianuarie 2013, 03:02 at 03:02

      -Sunt destul de dese surprizele in campionatele puternice,insa totusi ,ca o echipa din Liga a 4-a sa elimine 3 echipa din prima Lia si nu oricare,Arsenal si Aston Villa,doua dintre cele trei,fiind echipe de prim rang,posesoare de Cupe Europene in palmeres,deci concluzionand,este o surpriza uriasa,nu prea imi vine sa cred ca in Germania,Spania sau Italia,se va intalni asa ceva in urmatorii multi ani.

Comenteaza