Foto: solarnavigator.net

Unchi, nepoţi, taţi, fii. Mondialele sunt şi locul unde iarba se împarte părinteşte, la distanţă de trei decenii. Sunt şi cadrul în care bucuria frăţească există ad-literam. Un fir întins pe opt decenii, în care talentul s-a moştenit din generaţie în generaţie şi s-a revelat iubitorilor de fotbal la cea mai importantă competiţie din lume.

Doar doi români fac parte din elita rubedeniilor care au jucat la mondiale. Sunt tată şi fiu, dar au jucat la rivale de moarte din campionatul intern. Amândoi au prins contracte şi în străinătate, chiar dacă tatălui i-a fost mai dificil să ajungă acolo decât fiului.

CM MEXIC 1970

Foto: rapidisti.gsp.ro

Nicolae Lupescu era liberoul tricolorilor lui Angelo Niculescu. A jucat în toate cele trei meciuri de poveste din vara mexicană: 0-1 cu Anglia lui Alf Ramsey, campioana mondială în exerciţiu, gol Hurst, omul finalei din 1966, victorie cu 2-1 în faţa Cehoslovaciei lui Vencel, Vesely şi Zlocha, 2-3 cu magicienii Braziliei Pele, Tostao, Jairzinho sau Brito.

Lupescu juca pe atunci la Rapid. Din 1972 a prins patru sezoane în Austria, la Admira Wacker. A strâns 21 de selecţii şi 2 goluri la naţională.

CM Italia 1990, CM SUA 1994

Foto: mutu10.blogspot.com

Ionuţ Lupescu a dus mai departe moştenirea tatălui. A fost, timp de 12 ani, mijlocaşul defensiv al tricolorilor.

A jucat în trei din cele patru meciuri de la mondialul italian (a fost rezervă doar în duelul cu Camerun) şi în toate cele cinci meciuri de vis din SUA 1994, atunci când România a ajuns până în sferturi.

A jucat la Dinamo în trei rânduri (1986-1990, 1998-2000 şi 2001-2002) dar a ieşit în evidenţă la Bayer Leverkusen, unde a  strâns 184 de meciuri în şase sezoane.

La naţională are 74 de selecţii şi 6 goluri.

543 vizualizari

Articole pe aceeasi tema:

1. Întâmplări de la Mondiale: Numărul interzis
2. Clanurile Mondiale (I): Fraţii de rezervă
3. Strategie pentru Mondiale: Numărul norocos