Chelsea este ultimul mare club european cu stadion de pe vremea potopului. Actuala campioană a Europei joacă pe un Stamford Bridge îngrijit dar deloc competitiv. Un imens hangar muncitoresc în vremurile arenelor zvelte, construite din materiale care ar fi părut de pe altă planetă, cu doar câteva decenii în urmă. Rusul Abramovici a avut câteva tentative de renovare a actualului stadion dar proiectele costau cam cât jumătate dintr-o nouă construcţie. A vrut apoi să-şi facă un complex nou nouţ acolo unde zboară porcii, dar nici acest plan nu s-a dovedit unul de succes.
Chelsea a participat la licitaţia pentru celebra Battersea Power Station. Am vorbit AICI despre o tentativă temerară a albaştrilor: ar fi urmat să construiască un stadion şi un cartier general al clubului pe cele 15 hectare ale proprietăţii pe care cei de la Pink Floyd au făcut-o celebră pe coperta albumului Animals.
Dolarul din Malaezia a fost, se pare, mai puternic decât rubla rusului fără arici la buzunar. SP Setia and Sime Darby, cel mai mare producător de ulei de palmier din lume, i-a luat faţa lui Abramovici şi celorlalţi 13 participanţi la licitaţia privată. A fost mai mult un concurs de dosare, dintre care reprezentantul proprietarilor, Ernst and Young, l-au ales pe cel mai interesant.
Malaezienii (aflaţi în stadiul de licitator preferat) vor dezvolta aici un complex ultramodern de locuinţe dar s-au obligat să realizeze, din fonduri proprii, o nouă staţie de metrou care să fluidizeze şi mai mult legătura cu restul capitalei. Proiectul va aduce Londrei peste 25.000 de noi locuri de muncă.
Iniţial, Abramovici ar fi fost dispus să plătească 500 de milioane de lire sterline, dar ziariştii de la Deal Journal spun că miliardarul rus nici n-ar fi înaintat o propunere concretă de cumpărare sau că a făcut o ofertă mult mai mică decât cea a companiei câştigătoare. SP Setia and Sime Darby şi-a adjudecat terenul pentru 400 de milioane de lire sterline, iar Chelsea rămâne din nou fie şi fără un plan pe hârtie pentru viitor.
