Don't Miss

Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani

By on 10 octombrie 2014, 16:13


Atunci când ai 104 ani probabil că mai toți prietenii din viața asta au trecut deja la cele veșnice. Vârsta vine la pachet cu singurătatea, sau cel puțin cu acel gen de izolare în care nu prea mai ai cui să-i spui complice „mai știi cum ne jucam noi în nisip fără să avem habar că lumea era măcinată în malaxorul primului război mondial?!?”

Betty Musker este o astfel de persoană. Pe 24 octombrie 2014 împlinește cei 104 ani care au purtat-o din trecutul romantic și până în prezentul nostru ultratehnologizat. Betty, fan pătimaș al celor de la Liverpool,  a plecat din oraș abia atunci când nu a mai avut încotro. A trebuit să se mute la rudele care o îngrijeau însă a rămas cu inima alături de echipa care câștigase doar două din cele 18 titluri până în anul nașterii sale.

Ce dorințe să mai ai, așadar, atunci când poate niciunul dintre cei care te-au cunoscut și te-au iubit nu a mai rămas în viață să le îndeplinească? Pentru Betty cea trăită prin alte vremuri decât oamenii de azi este vorba de cărți poștale. „Îmi plac atât de mult dar nu prea mai are cine să-mi trimită” povestea nostalgic băbuța.

Ei bine, avantajul ultratehnologizării face ca mesajul său melancolic să ajungă mut mai repede în cele patru zări, iar străbunica de pe Merseyside a avut parte de o surpriză chiar din partea fanilor lui Liverpool Așa cum spune și imnul cormoranilor (you will never walk alone), ultrașii zilelor noastre au lăsat frumușel la o parte petardele și halbele și s-au apucat să scrie cărți poștale.

Cu două săptămâni înainte de ziua ei, Betty se trezește în fiecare dimineață cu poștașul cocoșat de greutate la ușă. Zilnic primește cam 200 de felicitări iar până acum a strâns deja vreo 4.000!

Cam așa arată vremurile corcite cu trecutul și amestecul dintre binele și răul pe care le provoacă fără intenție drumul de la viața călare la cea în navete spațiale!

Oricum ar fi, la mulți ani Betty!

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. neculai florin

    29 august 2017, 12:58 at 12:58

    Emotionant pina la lacrimi!

Comenteaza