Don't Miss

Câtă pasiune încape într-un singur suflet. Povestea lui Pedro Gatica

By on 18 iulie 2011, 22:27

Foto: top-footballer.com

Argentina a câştigat mondialele din 1986, 3-2 în finala cu RFG. Meci de poveste pe Azteca din Mexico City. Bilardo pe bancă, Pumpido în poartă, Valdano, Burruchaga, Maradona. De partea cealaltă Matthaus, Brehme, Rummenigge. Harald Schumacher portar, Beckenbauer antrenor. Peste 114.000 de spectatori au asistat pe viu la duelul titanilor. Printre ei nu s-a aflat şi Pedro Gatica. Probabil omul care, fără o prea mare exagerare artistică, ar fi meritat ca tribunele să se golească şi doar el singur să asiste la una dintre cele mai frumoase finale din istorie. Pentru că pasiunea argentinianului de 52 de ani a eclipsat orice gest imaginabil de ataşament pe care un suporter l-ar putea face vreodată pentru favoriţii săi.

Pedro Gatica iubea Argentina. O iubea cu obsesia simplă a unui om simplu. Iubea fotbalul, iubea naţionala. Una îmbibată în romantismul anilor 80, cu piticul Maradona pe post de suflet, cu Jorge Burruchaga la mijloc, un fel de Andone cu fălci pătrate al lor, cu Jorge Valdano care semăna leit cu Rodion Cămătaru! Pedro Gatica îi iubea pe toţi şi a vrut din toată inima să fie alături de ei în tribunele mexicane. Să strige şi să se bucure, să plângă de fericire în faţa unui Nery Pumpido care a rămas portar până la capăt şi a ridicat trofeul cu mânuşile în mâini.

Foto: futbolpasion.com

Probabil că Pedro s-a gândit mult şi bine la ceea ce avea să facă. A plănuit poate în detaliu sau pur şi simplu s-a întâmplat. Cert este că, într-o zi oarecare, Pedro cel de 52 de ani şi-a luat bicicleta şi a plecat. Înaintea lui se aşterneau peste 7.200 de kilometri până în capitala Mexicului, dar argentinianul nu s-a speriat. Niciun efort din lume nu i se părea prea mare atunci când se gândea la răsplata care urma să îl aştepte: un loc în tribune, soare şi 90, poate 120 de minute de fotbal adevărat din partea celor pe care îi adora.

Nimeni nu ştie când a plecat Pedro Gatica din Buenos Aires, dar putem aproxima. Dacă a mers câte 8 ore pe zi cu 20 de kilometri pe oră, asta înseamnă că a acoperit distanţa aproximativă cam într-o lună şi jumătate. Poate mai mult, poate mai puţin.

Chiar dacă a ajuns la timp, Pedro nu a văzut pe viu finala. Unii spun că avea deja bilet dar l-a pierdut, alţii spun că nu a mai găsit să cumpere unul oricât de mult a încercat. A renunţat la un moment dat. Poate că s-a plimbat pe străduţele din jurul stadionului Azteca şi s-a consolat cu murmurul de cutremur al norocoşilor din tribune. Câţi dintre ei ar fi fost dispuşi să facă ceea ce a făcut el?

Într-un târziu, obosit şi trist, Pedro Gatica s-a întors să îşi recupereze bicicleta dar nu a mai găsit-o. Cineva i-o furase.

Dacă mai trăieşte, Pedro are azi 77 de ani şi o poveste fabuloasă pentru nepoţii săi. Probabil nu cea pe care şi-ar fi dorit să o spună. Povestea lui este însă cu atât mai preţioasă cu cât destinaţia nu reprezintă, de cele mai multe ori, scopul călătoriei, ci mai degrabă acesta se regăseşte în drumul care duce până la destinaţie.

Iar Pedro Gatica a avut un drum de poveste.

 

 

Comenteaza cu Facebook!

9 Comments

  1. DanDavid

    19 iulie 2011, 13:35 at 13:35

    oare o fi existat cu adevarat acest Pedro?

    oricum, superba povestea

  2. ovi

    19 iulie 2011, 19:06 at 19:06

    trebuie sa fii facut dintr-un aluat special ca sa ai tupeu sa faci asa ceva

  3. gery76

    19 iulie 2011, 20:30 at 20:30

    Minunata povestea acestui suporter Pedro Gatica !

    Minunata si finala de pe Azteca !

    Beckenbauer a incercat intr-un efort disperat de a-l bloca pe Maradona -cel care batuse de unul singur Anglia lui Shilton,Butcher,Waddle,Lineker ,Beardsley sau rezervei de lux John Barnes dar si Belgia lui Eric Gerets ,Jan Ceullemans, Jean Marie-Pfaff[ incredibilul portar belgian si al lui Bayern],Nico Claessen, Enzo Scifo, Gerges Grun sau Veyt si marele Kaiser Franz astfel l-a pus jandarm om la om la Diego Maradona pe cel mai creativ mijlocas german din echipa Lothar Matthaus- care s-a achitat excelent de sarcina,dar Germania a pierdut enorm pe faza ofensiva unde Matthaus nu si-a mai putut aduce aportul,iar unicul Diego o singura data a fost scapat din cleste prin min 86 ,pasa geniala la Buruchaga si 3-2 pentru Argentina dupa ce nemtii revenisera miraculos de la 0-2 prin Rummenigge si rezerva de super-lux Ruddi Voller.

    Un articol de nota 10+ Alex si o poveste de zile mari!!!

  4. alen

    21 iulie 2011, 01:14 at 01:14

    super articol! super mondial!

Comenteaza