Don't Miss

Capello a făcut pace cu destinul

By on 24 iunie 2010, 17:00
CAPELLO

Foto: goal.com

23 iunie este o zi plină de amintiri pentru Fabio Capello. Dacă va scrie vreodată o carte, zilei de 23 îi va rezerva, cu siguranţă, un capitol întreg. Dincolo de cele 4 titluri cucerite ca jucător şi alte 6 ca antrenor, Capello nu are cum să uite de 23 iunie. Cel puţin în preajma acestei zile, dacă nu în general.  Raţionamentul este destul de simplu. Cu atâtea succese în palmares e destul de dificil să le mai pui în ordine şi să mai ştii precis când ai luat ce campioant şi cu cine, dacă erai antrenor, jucător, dacă îţi era bine sau dacă un nebun ca Cestmir Vycpalek te rupea pe genunchi la antrenamente. În schimb o ruşine nu o uiţi niciodată. Nu intră singură sub preş, iar devoratul campionatelor pe pâine nu face decât să o singularizeze în urâţenia ei.

capello italia

Foto: goal.com

23 iunie 1974, Neckarstadion, Stuttgart, Germania de Vest. Capacitate 53.218 de locuri, 68.900 de spectatori. Stadionul este ocupat în proporţie de 129%. Capello avea 28 de ani şi juca la mondiale pentru Italia. Nici vorbă de mare antrenor, plătit cu peste 8 milioane de euro. Nu. Pe atunci îl lega de cifra 8 doar numărul de pe spatele tricoului azzurro. Dar asta nu era puţin într-o echipă cu Zoff în poartă, cu Fachetti în apărare şi Mazolla în atac (atac, pentru că 4-2-4 era încă la modă atunci când venea vorba despre formaţii de joc).

Pe scurt, 23 iunie 1974, stadionul geme de lume, pe teren Italia şi Polonia în meci direct pentru calificarea din grupe. Italia avea 3 puncte şi ar fi terminat prima dacă trecea şi de alb-roşii. Polonia avea 4 puncte. La pauză 2-0 pentru polonezi, goluri Andrej Syarmach şi Kazimierz Deyna. Lato, golgeterul turneului cu 7 reuşite, nu a marcat în poarta italienilor. Se reia partida, oamenii lui Ferruccio Valcareggi aleargă ca nebunii. Trebuie să egaleze. Şi o remiză îi califică. Nu va fi petrecere mare la Roma, dar scopul scuză mijloacele. Până la urmă se termină 2-1 pentru Polonia, care se califică, trece şi de a doua fază a grupelor mondiale, iar ca bonus bate Brazilia în finala pentru locul trei. Italia pleacă acasă acoperită de ruşine. Am uitat să menţionez autorul golului de onoare pentru Squadra Azzurra. Numărul 8, mijlocaşul de 28 de ani Fabio Capello. A fost singurul său gol la naţională marcat la un turneu final. Tristă reuşită. Capello şi-a legat numele de un singur mondial, unul catastrofal pentru peninsulari.

36 de ani în care 23 iunie s-a repetat de tot atâtea ori. O amintire cu gust amar de iarbă vest germană, în faţa unui stadion cu capacitatea depăşită, supradimensionat ca în vis, cu tribunele în mişcare de apropiere de gazon, de parcă nu ar fi fost suficienţi 53.218 de spectatori, nu, au trebuit să fie aproape 70.000.  140.000 de ochi care au văzut ruşinea cum iese ca aburul din tricou la finalul jocului, 70.000 de guri care să povestească mai departe ce au văzut ochii. Probabil Capello, cel de 28 de ani, s-a prăbuşit pe teren a neputinţă, sau poate a căutat în grabă intrarea în tunel şi duşul de la vestiare care să scoată din piele mirosul înfrângerii şi al umilinţei.

capello_infuriated__124001ang

Foto: newsoftheworld.co.uk

23 iunie 2010. Port Elizabeth Stadium, Nelson Mandela Bay, Africa de Sud. Capacitate 42.486 de locuri, 36893 de spectatori. Nu se ştie câte vuvuzele. Anglia şi Slovenia îşi dispută în meci direct calificarea în optimi. Pe margine, în dreptul băncii tehnice a englezilor, Fabio Capello, varianta de 64 de ani. Celebrul Capello. Ochelari discreţi şi eleganţi, o duzină de campionate câştigate, Liga Campionilor în palmares, salariu impresionant. Încasează cât Lippi, Low, van Marwik şi Hitzfeld la un loc, cei care completează topul celor mai bine plătiţi selecţioneri de la aceste mondiale. În timp ce se agita prin spaţiul tehnic, nu se poate ca lui Capello să nu îi fi trecut prin cap că e 23 iunie. Amară ironie. Anglia, echipa pe care o pregăteşte, avea 2 puncte din două meciuri, în timp ce Slovenia (întruchiparea polonezilor de acum 36 de ani) stă pe cai mari. Are 4 puncte şi varianta egalului. Exact invers faţă de acum 3 decenii şi jumătate.

În situaţia asta, cred că însuşi destinul a lăcrimat. Nu avea cum să-l pedepsească încă o dată pe Capello. Aşa că soarta şi-a băgat cuminte minţile în cap şi a întors roata. Defoe a înscris, Anglia italianului a făcut 5 puncte şi s-a calificat în optimi. Capello a respirat uşurat pe drumul care duce spre vestiare. Blestemul lui 23 iunie a fost spălat. Iar dacă Germania va pune capăt visului englez la mondiale, măcar asta se va întâmpla pe 27 iunie, nu pe 23!

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Cristi

    25 iunie 2010, 17:42 at 17:42

    Frumos, felicitari pentru articol. Te salut!

Comenteaza