Don't Miss

Borota. Pictorul de iluzii furate

By on 20 ianuarie 2014, 12:33

Ca orice sârb care se respectă şi-a trecut în cont unul dintre cele două mari cluburi din ţara sa. După ce a păzit poarta lui Partizan a fost adus în Anglia, la Chelsea.

Petar Borota era un fel de Rică Răducanu al lor. Se dădea în spectacol, zbura din bară în bară dar încasa şi goluri pe care le-ar fi apărat până şi copiii de mingi.

A ajuns chiar căpitan pe Stamford Bridge sub comanda unui manager mult mai cunoscut ca jucător: Geoff Hurst. A fost eroul tribunelor, a fost jucătorul anului 1981, după un sezon cu 16 meciuri în care nu a luat gol, apoi şi-a petrecut finalul carierei cu mantia pelerinului pe umeri. A trecut pe la Brentford, Portimonense, Porto şi Boavista, după care s-a apucat de o cu totul altă meserie dar tot la fel de potrivită spiritului său artistic.

Pictorul Borota a făcut senzaţie şi în lumea în care explozia de euforie nu mai aparţinea tribunei ci galeriei sau expoziţiei care-i găzduia tablourile. Liniile sale abstracte au mers la inima criticilor care l-au îndrăgit pe loc. Mai toate cronicile îi scoteau în evidenţă vizionarismul dar şi rădăcinile adânci şi tradiţionale din care îşi hrănea opera.

Poate chiar prea adânci şi prea tradiţionale, am putea spune, după ce, în 1994, a fost arestat şi trimis pentru şase luni la puşcărie. Borota expunea, pe lângă propriile creaţii, şi tablouri furate de la un conaţional, pe care le dădea drept ale sale. Paja Jovanović, autorul celebrelor opere „Migraţia sârbilor” sau „Încoronarea lui Stefan Dušan” nu avea cum să-şi apere creaţia. Celebrul pictor sârb murise cu aproape patru decenii înainte ca imprevizibilul Borota să-i fure câteva tablouri mai puţin cunoscute.

Fostul portar a ieşit din închisoare graţie prieteniei cu Sinisa Mihajlovic şi a părăsit de urgenţă Serbia. A trăit tot din pictură până la finalul vieţii dar în Italia, la Genova. A murit în 2010, la doar 56 de ani.

800px-Serbmigra

 

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza