Don't Miss

Barca – Chelsea. Câteva săgeţi care spun o poveste interesantă

By on 30 aprilie 2012, 13:03

Foto: AFP PHOTO / JOSEP LAGO

A trecut momentul, s-au liniştit spiritele! Chelsea şi-a apărat poarta în tranşee, Barcelona s-a dezlănţuit într-un joc al paselor la fel de hipnotizant ca ochii şarpelui pentru bietul iepuraş. Am văzut meciul, l-am interpretat pe toate părţile. Ne-am pus sufletul în joc, ne-am lamentat pe forumuri şi am asistat la ciobirea unui mit. Ne plac ascensiunile şi am urlat cu braţele catalane în sus după primii ani de Guardiola, dar nu iubim deloc dictatura şi poate că aici este diferenţa dintre cei care câştigă şi cei care câştigă tot. Am suportat şi am înghiţit în sec al treilea sezon cu cinci trofee din şase posibile pentru catalani iar, în paralel, am şi aplaudat challengerul-ul, orcare i-ar fi fost numele. Aveam nevoie din nou de aer proaspăt, iar Chelsea, în felul ei defensiv, ne-a deschis un pic fereastra. Mai jos, doar câteva imagini deloc sentimentale, care vorbesc mult mai bine despre ceea ce s-a întâmplat pe teren.

Sunt imagini statistice din returul semifinalei. Poze pe care le-am obţinut de la FourFourTwo şi Opta, deţinătorii de drept.

În primul rând să luăm în discuţie pasele, iar comentariile sunt de prisos: un desen din care nu se înţelege nimic, zeci, sute de schimburi de mingi între catalani. Cele albastre, scurte şi nervoase sunt pasele care au ajuns la coechipieri, cele roşii sunt pasele greşite. De partea cealaltă, câteva dungi firave. Lungi şi pe angajament. Sunt ale lui Chelsea.

poza 1

Foto: fourfourtwo.com

Observăm grafic ceea ce am văzut şi pe teren. Marea de linii albastre a catalanilor domină treimea de teren adversă dar roşul este culoarea predilectă în careul englezilor.

Cu o asemenea imagine în minte ne îndreptăm spre următoarea. Mărim un pic rezoluţia şi descifrăm soluţiile pe care le-au ales gazdele pentru mutarea decisivă.

Barca crosses

Foto: fourfourtwo.com

Ce înţelegem din poza de mai sus? În primul rând un paradox. Cu toate sutele de pase din precedentele imagini, ne-am fi aşteptat să asistăm, odată cu apropierea de careu, la foarte multe pătrunderi. Când colo…25 de centrări din laterale, dintre care doar cinci au ajuns la destinatar. Asta ne relevă lipsa de alternative a catalanilor. Nu au reuşit să străpungă defensiva prin driblinguri (ăsta era rolul lui tiki-taka) aşa că au apelat la centrări. Contra cui au făcut asta? Contra lui Ivanovic, 1.88 metri, lui Terry, cât a fost pe teren, 1.87 metri, lui Lampard, 1.84 metri, lui Obi Mikel, 1.86 metri, iar pe final chiar şi contra lui Drogba, 1.89 metri. Cui erau adresate centrările? Păi lui Alexis Sanchez, 1.70 metri, sau lui Cuenca 1.79 metri, sau lui Messi, 1.69 metri, fie şi lui Tello, 1,78 metri. Ce se întâmplă când centrezi pentru jucători ofensivi cu 10-15 centimetri mai scunzi decât fundaşii? Ce aţi văzut pe teren!

Concluzia pozelor de mai sus este simplă: tiki-taka a funcţionat. Finalizarea nu. A fost un meci în care Barcelona nu a putut sparge defensiva adversă, aşa cum face de obicei, a realizat acest lucru şi s-a repliat de câte ori a avut ocazia spre soluţia de rezervă (centrări peste apărare) dar aici catalanii au intrat în jocul aerian al englezilor. Dacă eliminăm cornerele din cele 25 de pase lungi, ajungem la următoarea statistică deloc măgulitoare pentru gazde: 1 pasă reuşită din 21 încercate.

Încheiem cu eficienţa. Cu toată nebunia jocului în viteză, Barca a avut doar şase şuturi pe poartă. Două goluri, 33% eficienţă. Chelsea a mizat pe contraatac. A tras trei şuturi pe poartă, a dat două goluri, 66% eficienţă.

Barca attempts

Foto: fourfourtwo.com

 

Comenteaza cu Facebook!