Don't Miss

Banii care te fac atât de sărac

By on 1 aprilie 2013, 11:38


Foto: .mirrorfootball.co.uk

Foto: .mirrorfootball.co.uk

Nimic nu înfioară mai mult imaginaţia oamenilor decât bogăţia. Bani. Mulţi. Cât mai mulţi.

Până şi poveştile pentru copii fac trimitere la parvenire prin îmbogăţire. Finuţ, ce e drept, dar oare de ce nu şi-a găsit Cenuşăreasa fericirea alături de un băiat cinstit şi frumos şi a fost nevoie de un prinţ?!?

Premier League-ul a fost o Cenuşăreasă clasică la viaţa lui. Campionatul englez a inventat fotbalul dar apoi a fost transformat în sluga supusă a celui italian. Între timp au venit prinţii (căci au fost mai mulţi) doldora de bani din drepturi de televizare iar campionatul insular s-a oferit cu inocenţă sfioasă fiecăruia dintre ei.

Prinţul actual are gânduri mari. Din sezonul viitor va pune pe noptiera frumoasei Premier League nu mai puţin de cinci miliarde de lire sterline.

Suficient cât să facă pe oricine să-şi piardă minţile. Toate cele 20 de reflecţii în oglindă ale Cenuşăresei vor să rămână la palat şi la anul, niciuna nu vrea să rânească în cocina porcilor din Championhip. Aşa că prinţesa a pus preţ de viaţă şi de moarte pe salvarea de la retrogradare chiar dacă, invariabil, trei pleacă oricum în surghiun.

QPR l-a executat pe Mark Hughes şi l-a adus pe Redknapp, Southampton a renunţat la Nigel Adkins pentru Pochettino, Reading l-a izgonit pe Brian McDermott şi l-a uns pe Adkins (gunoiul unui e aurul altuia, nu-i aşa?!?) iar acum Sunderland l-a trimis la plimbare pe O’Neill şi va merge pe mâna unui italian temperamental, Paolo Di Canio.

Sunt oare aceste mutări cinstite, dictate de o realitate care le impunea? McDermott i-a promovat pe cei de la Reading, Adkins a făcut la fel la Southampton, O’Neill i-a salvat anul trecut pe cei de la Sunderland de la retrogradare sigură. Şi totuşi au plătit fără deosebire şi fără ca cinstea şi onoarea să mai fie aduse în discuţie.

Fără O’Neill, Sunderland era în Championship încă de acum un an. Doar adierea retrogradării şi şapte meciuri mai puţin fericite i-au convis  pe patronii panicaţi să-i taie capul. Simplu, cu celebra politeţe ipocrită de genul „…îi mulţumim pentru ce a făcut pentru club în perioada în care s-a aflat la cârma echipei.”

Nu, dragă prinţesă, nu-i mulţumeşti astfel cavalerului care şi-a rupt coastele în turnir ca să tu să râzi fericită. Nu, pericolul de moment nu ţi-ar da dreptul să-l vinzi pe un pumn de speranţă în plus. Un pumn de bani pe care, culmea, ca o curvă ce eşti, ar trebui să-i iei dar, de fapt, îi dai celui care urmează. Pentru că asta ai ajuns între timp, scumpă domniţă. O târfă, stilată, ce e drept, o zdreanţă de lux, o stricată care dospeşte mizeria în spatele teancurilor de bani pe care speră să se caţere şi de acum înainte.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza