- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Aproape cineva. Povestea lui Barry Fry
„Busby Babes” au fost un fel de extratereştri şi galactici la un loc. Erau anii 60, iar Manchester United, sub comanda lui Matt Busby, preda lecţia de fotbal-spectacol unei Europe uimite. La umbra vedetelor, Barry Fry şi-a făcut intrarea pe uşa din faţă. Era un atacant tânăr şi talentat, aşa că managerul clubului l-a dat în grija lui Nobby Stiles. De aici şi până la o carieră a la Jack Charlton ar fi fost doar un pas. Fry avea însă alte planuri.
Barry Fry s-a orientat rapid. George Best părea un amic mult mai de viaţă decât monotonul Stiles. Amicitia cu nord-irlandezul l-a trimis pe Fry în aventura vieţii sale. Manchesterul sclipitor a fost o tentaţie prea mare pentru puştiul născut în Bedford. Antrenamentele de dimineaţa erau urmate de cursele de câini, acolo unde Fry îşi paria şi ultimul bănuţ. Cluburile de noapte şi femeile au pus cruce unei cariere care încă nu începuse. Dacă talentul lui Best a ponderat excesele bahice, ba chiar le-a transformat în mici păcate ale unui fotbalist căruia i se putea ierta aproape orice, în cazul lui Fry lucrurile au stat cu totul altfel.
Foto: bcfc.comLa 28 de ani, Barry Fry a agăţat ghetele în cui şi s-a apucat de antrenorat. Dunstable Town s-a gândit să-l repatrieze pe fiul rătăcitor al comitatului Bedfordshire. I-a alcătuit un buget generos şi i-a încredinţat frâiele viitorului unui club care terminase pe ultimul loc în ultimele opt sezoane şi care juca în faţa unei audienţe de aproximativ 30-40 de spectatori. Prima achiziţie a lui Fry la Dunstable a fost prietenul Best. L-a reperat repede: jucătorul încă aflat sub contract cu United putea fi găsit la orice oră din zi şi din noapte la Slack Alice, clubul său de noapte. Acolo s-au purtat negocierile. Fry a obţinut chiar şi un bonus. Pe lângă împrumutul lui Best, Manchester United a trimis şi echipa a doua a clubului pentru un amical. 5.000 de fani în tribune şi victorie cu 3-2 pentru Dunstable. A fost punctul de lansare pentru un sezon în care echipa lui Fry a promovat în eşalonul superior.
Fry a petrecut şapte sezoane pe banca lui Barnet, acolo unde legenda spune că preşedintele clubului l-ar fi concediat de 37 de ori. „Nu e adevărat. Eu mă duceam în fiecare vineri la Stan Flashman acasă să îmi iau salariul şi el mă întreba ce echipă trimit în teren. După ce îi spuneam primul 11 îi ceream banii, iar el mă ameninţa că mă dă afară a doua zi dacă trimit în teren jucătorii de care îi spusesem!” a declarat Fry într-un interviu pentru forfortwo.com.
Foto: waterstones.comStan Collymore a fost un jucător retras şi emotiv. A explodat însă în perioada Southend, acolo unde l-a avut ca manager pe Fry. Fotbalistul era distrus după ce ajunsese în liga a treia şi nu la Aston Villa, echipa sa de suflet. „Dacă tragi tare sezonul ăsta, vorbesc cu Ron Atkinson şi mergi acolo unde îţi doreşti” i-a promis tehnicianul. Collymore nu a mai avut nevoie de transferul la Villa. După un an fantastic, Nottingham Forest a plătit 3 milioane de lire sterline pentru serviciile atacantului!
De celaltă parte, Fry a ajuns la Birmingham. A promovat în liga a doua, dar fanii îşi aduc aminte mult mai bine de o excentricitate a tehnicianului. În faţa unui stadion arhiplin, Barry Fry a urinat în toate cele patru colţuri ale terenului. Asta ca să ridice un aşa zis blestem care bântuia echipa!
Punctul terminus al carierei lui Fry a fost Peterborough United. Nouă ani nu doar pe banca echipei ci şi în funcţia de preşedinte al clubului. „Cred că încerca să rezolve problema şomajului în Anglia!” glumeau fanii pe seama unui antrenor în al cărui mandat au fost aduşi cei mai mulţi jucători liberi de contract.
O altă anecdotă pusă pe seama lui Fry datează din 2001. Peterborough juca cu Chelsea în Cupa Angliei iar unul dintre jucători i-ar fi zis l-a antrenament „Mister, putem să-i batem!” Fry l-a amendat cu salariul pe o săptămână, iar atunci când fotbalistul i-a cerut lămuriri, i-ar fi replicat „eşti prea prost, de-aia ai luat amenda! Dacă totuşi batem Chelsea, o să alerg gol puşcă până la Londra!” Peterborough a pierdut acel meci cu 5-0, iar grăsunul Fry şi-a păstrat hainele pe el.
Foto: football.co.ukPrintre achiziţiile controversate ale lui Barry Fry s-a numărat şi un antrenor tânăr. Era 2007, iar Darren Ferguson a fost adus personal de Fry şi angajat pe loc, ceea ce a declanşat un scandal de proporţii în presa locală. Tatăl lui Darren este nimeni altul decât Alex Ferguson, managerul lui United şi bun prieten cu Fry. Conflictul s-a stins instantaneu. Cu Darren la cârmă, Peterborough a promovat de două ori consecutiv, iar presa a salutat talentul de scouter al lui Fry, care a adus la club cel mai potrivit antrenor!
Ce ai face diferit dacă ai avea ocazia, a fost întrebat Fry în interviul FourFourTwo din 2009: „Nimic! Trebuie să treci prin momente dificile ca să le poţi aprecia cu adevărat pe cele bune. Poate ar fi fost bine să fiu mai atent la sfaturile lui Matt Busby, dar mie îmi intrau pe o ureche şi îmi ieşeau pe alta. Eram tânăr şi idiot, recunosc!”
Acum, ajuns la 66 de ani, Barry Fry este director de fotbal tot la Peterborough. Putea fi o legendă ca jucător în cea mai tare echipă a momentului dacă uita de pariuri şi de cluburile de noapte. Putea ajunge un manager de top dacă ar fi fost în stare să gestioneze cum trebuie finanţele cluburilor pe care le-a păstorit. În schimb, a fost doar Barry Fry. Big Fry, conform autobiografiei la care au contribuit cu amintiri sir Alex Ferguson şi Phil Rostron.
0 comentarii