Don't Miss

Aproape cineva. Povestea lui Barry Fry

By on 1 octombrie 2012, 11:48
Foto: lmg-entertainments.co.uk

„Busby Babes” au fost un fel de extratereştri şi galactici la un loc. Erau anii 60, iar Manchester United, sub comanda lui Matt Busby, preda lecţia de fotbal-spectacol unei Europe uimite. La umbra vedetelor, Barry Fry şi-a făcut intrarea pe uşa din faţă. Era un atacant tânăr şi talentat, aşa că managerul clubului l-a dat în grija lui Nobby Stiles. De aici şi până la o carieră a la Jack Charlton ar fi fost doar un pas. Fry avea însă alte planuri.

Barry Fry s-a orientat rapid. George Best părea un amic mult mai de viaţă decât monotonul Stiles. Amicitia cu nord-irlandezul l-a trimis pe Fry în aventura vieţii sale. Manchesterul sclipitor a fost o tentaţie prea mare pentru puştiul născut în Bedford. Antrenamentele de dimineaţa erau urmate de cursele de câini, acolo unde Fry îşi paria şi ultimul bănuţ. Cluburile de noapte şi femeile au pus cruce unei cariere care încă nu începuse. Dacă talentul lui Best a ponderat excesele bahice, ba chiar le-a transformat în mici păcate ale unui fotbalist căruia i se putea ierta aproape orice, în cazul lui Fry lucrurile au stat cu totul altfel.

Foto: bcfc.com

La 28 de ani, Barry Fry a agăţat ghetele în cui şi s-a apucat de antrenorat. Dunstable Town s-a gândit să-l repatrieze pe fiul rătăcitor al comitatului Bedfordshire. I-a alcătuit un buget generos şi i-a încredinţat frâiele viitorului unui club care terminase pe ultimul loc în ultimele opt sezoane şi care juca în faţa unei audienţe de aproximativ 30-40 de spectatori. Prima achiziţie a lui Fry la Dunstable a fost prietenul Best. L-a reperat repede: jucătorul încă aflat sub contract cu United putea fi găsit la orice oră din zi şi din noapte la Slack Alice, clubul său de noapte. Acolo s-au purtat negocierile. Fry a obţinut chiar şi un bonus. Pe lângă împrumutul lui Best, Manchester United a trimis şi echipa a doua a clubului pentru un amical. 5.000 de fani în tribune şi victorie cu 3-2 pentru Dunstable. A fost punctul de lansare pentru un sezon în care echipa lui Fry a promovat în eşalonul superior.

Fry a petrecut şapte sezoane pe banca lui Barnet, acolo unde legenda spune că preşedintele clubului l-ar fi concediat de 37 de ori. „Nu e adevărat. Eu mă duceam în fiecare vineri la Stan Flashman acasă să îmi iau salariul şi el mă întreba ce echipă trimit în teren. După ce îi spuneam primul 11 îi ceream banii, iar el mă ameninţa că mă dă afară a doua zi dacă trimit în teren jucătorii de care îi spusesem!” a declarat Fry într-un interviu pentru forfortwo.com.

Foto: waterstones.com

Stan Collymore a fost un jucător retras şi emotiv. A explodat însă în perioada Southend, acolo unde l-a avut ca manager pe Fry. Fotbalistul era distrus după ce ajunsese în liga a treia şi nu la Aston Villa, echipa sa de suflet. „Dacă tragi tare sezonul ăsta, vorbesc cu Ron Atkinson şi mergi acolo unde îţi doreşti” i-a promis tehnicianul. Collymore nu a mai avut nevoie de transferul la Villa. După un an fantastic, Nottingham Forest a plătit 3 milioane de lire sterline pentru serviciile atacantului!

De celaltă parte, Fry a ajuns la Birmingham. A promovat în liga a doua, dar fanii îşi aduc aminte mult mai bine de o excentricitate a tehnicianului. În faţa unui stadion arhiplin, Barry Fry a urinat în toate cele patru colţuri ale terenului. Asta ca să ridice un aşa zis blestem care bântuia echipa!

Punctul terminus al carierei lui Fry a fost Peterborough United. Nouă ani nu doar pe banca echipei ci şi în funcţia de preşedinte al clubului. „Cred că încerca să rezolve problema şomajului în Anglia!” glumeau fanii pe seama unui antrenor în al cărui mandat au fost aduşi cei mai mulţi jucători liberi de contract.

O altă anecdotă pusă pe seama lui Fry datează din 2001. Peterborough juca cu Chelsea în Cupa Angliei iar unul dintre jucători i-ar fi zis l-a antrenament „Mister, putem să-i batem!” Fry l-a amendat cu salariul pe o săptămână, iar atunci când fotbalistul i-a cerut lămuriri, i-ar fi replicat „eşti prea prost, de-aia ai luat amenda! Dacă totuşi batem Chelsea, o să alerg gol puşcă până la Londra!” Peterborough a pierdut acel meci cu 5-0, iar grăsunul Fry şi-a păstrat hainele pe el.

Foto: football.co.uk

Printre achiziţiile controversate ale lui Barry Fry s-a numărat şi un antrenor tânăr. Era 2007, iar Darren Ferguson a fost adus personal de Fry şi angajat pe loc, ceea ce a declanşat un scandal de proporţii în presa locală. Tatăl lui Darren este nimeni altul decât Alex Ferguson, managerul lui United şi bun prieten cu Fry. Conflictul s-a stins instantaneu. Cu Darren la cârmă, Peterborough a promovat de două ori consecutiv, iar presa a salutat talentul de scouter al lui Fry, care a adus la club cel mai potrivit antrenor!

Ce ai face diferit dacă ai avea ocazia, a fost întrebat Fry în interviul FourFourTwo din 2009: „Nimic! Trebuie să treci prin momente dificile ca să le poţi aprecia cu adevărat pe cele bune. Poate ar fi fost bine să fiu mai atent la sfaturile lui Matt Busby, dar mie îmi intrau pe o ureche şi îmi ieşeau pe alta. Eram tânăr şi idiot, recunosc!”

Acum, ajuns la 66 de ani, Barry Fry este director de fotbal tot la Peterborough. Putea fi o legendă ca jucător în cea mai tare echipă a momentului dacă uita de pariuri şi de cluburile de noapte. Putea ajunge un manager de top dacă ar fi fost în stare să gestioneze cum trebuie finanţele cluburilor pe care le-a păstorit. În schimb, a fost doar Barry Fry. Big Fry, conform autobiografiei la care au contribuit cu amintiri sir Alex Ferguson şi Phil Rostron.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza