Don't Miss

Antrenori-jucători la Mondiale

By on 16 august 2011, 11:31
Souness

Foto: nasljerseys.com

Mondialele sunt maximum posibil în fotbal iar un biletul de avion spre ţara gazdă face toţi banii. Nu atât pentru suporteri cât chiar pentru jucători, cei chemaţi la lotul naţional. Echipa de start este doar un unsprezece perfect dintr-un total de 22 sau 23 de norocoşi. Înaintea competiţiei, lotul lărgit poate să cuprindă şi 40 de suflete cu speranţe în ele, în timp ce aria de selecţie depinde de mărimea fiecărei ţări în parte. Bătaia pentru prezenţa la turneul final este aprigă iar printre cei selecţionaţi nu ar trebui să se afle, în mod normal, moşneguţi aflaţi la apusul carierei şi deja angrenaţi într-o nouă meserie.

Scoţienii s-au văzut campioni mondiali în 1986. Au tipărit în avans timbre care să amintească momentul supremei glorii dar s-au întors acasă după ce au fost eliminaţi încă din faza grupelor. Căpitanul echipei era celebrul Graeme Souness, jucătorul emblemă al lui Liverpool, echipă cu care câştigase cinci titluri, trei Cupe ale Campionilor Europeni şi patru Cupe ale Ligii. Asta în vremurile bune, pentru că mondialele din Mexic l-au prins pe Souness la 33 de ani, ca jucător, dar mai mult ca manager al lui Rangers.

Foto: pesstatsdatabase.com

Cazul lui Jim Platt este chiar şi mai surprinzător. Portarul nord-irlandez a fost chemat la lot pentru mondialele din 1986 chiar dacă se lăsase de fotbal cu doi ani mai devreme. Platt se afla deja la al doilea sezon ca manager la Coleraine, asta după ce debutase în noua meserie la Ballymena United. Spre deosebire de Souness, care a jucat fiecare meci al scoţienilor la acel turneu final, Platt s-a mulţumit doar cu statutul de rezervă a lui Pat Jennings.

Gunnar Gren a fost parte din primul trio celebru al lui AC Milan, cu mult înainte de arhicunoscuţii Van Basten, Rijkaard, Gullit. Alături de Gunnar Nordahl şi Nils Liedholm, alcătuia temutul Gre-No-Li al milanezilor la începutul anilor ’50. Povestea lui continuă şi la mondiale după modelul Jim Platt. Gren a fost antrenor jucător încă de la finalul perioadei AC Milan, iar în 1958, anul turneului final din Suedia, ocupa banca tehnică a lui Örgryte de două sezoane. Gren, 38 de ani în acel moment, a ratat un singur meci şi a încheiat în glorie cel mai bun mondial pentru nordici: finală pierdută cu Brazilia. Palmares personal: cinci meciuri jucate, un gol marcat.

Comenteaza cu Facebook!

3 Comments

  1. gery76

    16 august 2011, 18:08 at 18:08

    Cred ca mondialul din Mexic'86 a fost una din putinele pete din cariera glorioasa de antrenor a lui Alex Fergusson[ care devenise selectioner dupa decesul legendarului Jock Stein chiar pe banca Scotiei dupa ce-i calificase spectaculos la worldcup'86] si una din acuzele ce i s-au adus a fost chiar folosirea lui Graeme Souness ca titular,un jucator excelent in trecut dar care devenise extrem de lent dar si de irascibil odata cu varsta,iar Souness a fost folosit in primele meciuri 0-1 du Danemarca si 1-2 cu R.F.Germania in detrimentul unuia din cei mai tehnici fotbalisti scotieni ai anilor '90 Paul Mc Stay ,iar abordarea gresita tactic a lui Fergusson s-a vazut si in ultimul meci din grupa in care datorita sistemului si infrangerilor la limita ale scotienilor ,acestia cu o victorie la limita impotriva Uruguay-ului s-ar fi calificat in optimi,insa desi Uruguayul a jucat in 10 oameni inca din minutul1dupa eliminarea demna de cartea recordurilor a lui Batista ,scotienii cu un joc greoi desi au dominat copios n-au reusit sa se impuna si astfel Uruguay cu 2 puncte si un golaveraj incredibil de 2-7 [ 1-1 cu Germania,1-6 cu Danemarca lui Elkjaer ,Lerby,M Laudrup si Arnessen si 0-0 cu Scotia] a jucat optimile cu Argentina lui Maradona .

    Referitor la ce a spus Alex despre Jim Platt acesta ca un paradox,la 35 de ani cat avea la Mexico '86 era rezerva de oportar in nationala Irlandei de Nord in fata uluitorului titular Patt Jennings care trecuse de 40 ani si care a avut un mare rol in eliminarea Romaniei pentru mondialul mexican aparand magnific mai ales la Bucuresti!!!

Comenteaza