Don't Miss

Alfredo Di Stefano (1926-2014)

By on 8 iulie 2014, 13:10


S-a stins ieri pe un pat de spital din Madrid, nu foarte departe de arena pe care a făcut-o să se zdruncine din temelii la fiecare minge expediată ca din tun către porțile adverse.

A plecat la 88 de ani, dar oricare madrilen înzestrat cu puteri dumnezeiești căruia i s-ar cere să ofere unui muritor darul vieții veșnice, cu siguranță pe el l-ar fi ales.

Mai mult decât un clișeu, mai mult decât un simbol, Di Stefano a fost, pe scurt, Real Madrid. Săgeata Blondă, așa cum era poreclit argentinianul născut în Buenos Aires, a câștigat 8 titluri și 5 Cupe ale Campionilor Europeni, o performanță pe care, probabil nu o va egala nimeni niciodată, chiar de s-ar mai juca fotbal pe planeta Pământ până la sfârșitul veacurilor.

Să ne amintim însă de un episod din viața lui Di Stefano pe care puțini îl cunosc. La fel ca și moartea sa, petrecută la peste cinci decenii distanță, acesta nu a avut loc pe teren ci într-un hotel oarecare. Era 24 august 1963, iar Alfredo Di Stefano era răpit de un grup de extremiști FALN (Fuerzas Armadas de Liberación Nacional) chiar din hotelul Potomac în care Real Madrid era cazată în timpul turneului amical din Venezuela.

Fotbalistul a fost eliberat după 2 zile în fața ambasadei Spaniei din Caracas. Răpitorii n-au cerut recompensă. Voiau doar publicitate pentru cauza lor, reprimată brutal la vremea respectivă. După 42 de ani de la evenimentele descrise mai sus, Di Stefano a luat loc într-o sală de cinema alături de unul dintre răpitorii săi și au privit împreună un film. „Real, La Película” povestea întâmplările peste care se așternuse deja praful romantic al trecutului iar vecinul de scaun al fotbalistului a fost nimeni altul decât celebrul pictor și sculptor venezuelean Paul del Rio, fostul activist FALN.


Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza