Don't Miss

Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri

By on 4 noiembrie 2014, 16:49

1452352_555937581152184_1177851404_n (2)

 Atunci când înţelegi raţiunea unui gest poţi să îi desenezi ramurile intenţiilor însă nu în spaţiu ci prin timp. Practic, tocmai ai cucerit fortăreaţa celui care nu îţi este nici prieten şi nici duşman. Poate doar la fel de drumeţ ca şi tine pe calea care duce dinspre aici către oriunde.

Ai vrut să votezi şi probabil că ai şi făcut-o, însă aici am doar 53% şanse să fiu precis! Oricare ar fi fost situaţia, încă mai poţi să decizi soarta ta şi a celorlalţi din jurul tău. Ai face-o fără să stai pe gânduri. Te ştiu la fel de utopic şi uşor de modelat la suflet ca pe oricare altul în care speranţa n-a amorţit încă.

Ai vrea să ai mai degrabă şanse decât lucruri, opţiuni decât concluzii, drumuri deschise decât fundături. Drumuri asfaltate, dacă se poate. Şi metrou. Şi şcoală care să conteze în loc să-i foloseşti diploma pe post de hârtie igienică.

Chiar dacă ai vreo 80 de ani, parcă tot ai vrea să rămâi demn în bătrâneţea ta. Ca moşuleţii ăia simpatici de la Hotel Tropical, cei pe care i-ai văzut cum dansează fără griji în singura ta vacanţă petrecută la Santa Sussana. Iar dacă nu ai încă 80 de ani tot ai vrea să poţi să ajungi acolo cândva. Măcar să crezi că ai şansa asta. E mai esenţial gândul decât orice efect placebo din oricare dintre medicamentele pe care poate că deja ai început să le iei ca să suporţi durerea şi durerile.

Ai vrea să te dai jos din maşină prin Mizil sau Făurei, poate chiar pe la Giurgiu şi să te plimbi un pic în tihnă pe străzile unui oraş în care nu vei mai reveni vreodată. Ai vrea să faci asta şi să te întorci acasă cu un sentiment de bine, de împrospătare mentală, în loc să aduci înapoi miros de bătrâneţe prematură, de acrul pubelelor încă nescurse de esenţa sucurilor care le îmbibă plasticul şi de tristeţea fără de vreo margine a fiecăruia dintre cei pe care îi întâlneşti în drumul tău, deopotrivă solitar şi insolit.

Ai vrea să-ţi vezi copilul fără cearcănele îngrijorării chiar dacă încă n-a împlinit 30 de ani, n-are nevastă copii sau alte obligaţii dar nici serviciu sau şansa să pună în valoare orice ar fi învăţat pe acolo pe unde şi-a tocit coatele studenţiei. Ai prefera să-l vezi cum muşcă perna de oboseală decât să o strângă în mâinile astmatice pe care doar unul fără drept la opţiune nu şi le mai poate controla fie şi în cea mai adâncă dintre uitările somnului.

Ai vrea să crezi că orice creşte în jur nu se ridică doar prin forţa inerţiei. Că Timişoara anului 1884 a devenit primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric nu dintr-o întâmplare plictisită, nu dintr-o nevoie de aliniere la nişte standarde preexistente prin alte părţi ci mai degrabă pentru că era sălaşul unui iluminat care a vrut şi culmea, chiar a reuşit, să-i lumineze şi pe ceilalţi.

De fapt asta cauţi. Un iluminat. Ştii că tu nu eşti şi ai vrea să desemnezi pe cineva în venele căruia încă mai curge sânge de viteaz şi de geniu. De administrator şi de gospodar. De tată de ţară şi de familie. Ai vrea, în utopia ta, care este şi a mea, să îl priveşti în ochi şi să lăcrimezi chiar dacă eşti un munte de om. Să-ţi spui în gând „cu el merg până în pânzele albe, că tare straşnic mai e omul ăsta”.

Pentru că exemplul lui ţi-ar da şi ţie putere să nu mai scuipi pe stradă, să nu mai asişti impasibil la orice ar trebui să-ţi stârnească spiritul civic, te-ar scoate dimineaţa din casă în singura ta zi liberă doar ca să dai o mână de ajutor dezinteresat acolo unde e nevoie şi apoi să te întorci acasă fără să te fi gândit vreo secundă ce îţi iese ţie din toată treaba asta.

Pentru că ştii atât de bine că nu Mihai Viteazu a câştigat bătălia de la Călugăreni ci fiecare dintre cei zece mii de flăcăi prezenţi la faţa locului dar, cel mai probabil, fără mândrul domnitor, oricare dintre ei şi toţi la un loc s-ar fi risipit ca potârnichile la prima salvă de tun ordonată de Sinan Paşa.

Cam greu, nu-i aşa?!? Cam greu cu utopiile atunci când vrăjmaşii nu mai sunt grupaţi la un loc peste firul mlăştinos al Neajlovului ci s-au infiltrat fără uniforme sau stindarde dincoace de linia întâi, ba chiar şi-au luat tupeul să atenteze la tronul Măriei Sale prin puterea legii şi a turului de scrutin, fac pe clovnii pe lângă orice monument doar ca să-ţi mai fure şi ultima fărâmă de mândrie pe care o mai ai, pentru că oricum, deja, să fii român pe lumea asta nu mai pare chiar cine ştie ce şi nu-ţi mai face inima cât un dovleac atunci când zici de unde vii.

Dar tu eşti adaptabil. O să supravieţiuieşti în orice condiţii, în orice situaţii. Copii tăi vor supravieţui fie şi cu riduri precoce care să le umbrească frunţile. Vor duce mai departe ceea ce ai avut să le dai în grijă. Copiii lor vor face probabil cam acelaşi lucru chiar dacă nici nu vor mai înţelege ce e aia o utopie, chiar dacă nu vor mai pricepe de ce să te baţi în loc să te pleci. Fără să fie nevoiţi să predea armele nu le vor mai vedea oricum niciun rost. E bine totuşi să existe acolo, ar fi bine să-ţi spui, pentru că neamul ăsta ne-a arătat de atâtea ori secole de vegetare punctate de cele mai înălţătoare momente de biruinţă.

E bine să fie acolo pentru vremurile în care fie şi a zecea spiţă a neamului tău, atunci când vei fi demult oale şi ulcele, praf de vise şi plasmuiri de speranţe, va  fi pusă în faţa unei alte alegeri şi măcar ea, peste generaţii, va avea impresia că jocul ăsta de-a alba neagra cu 14 păhărele în loc de trei ascunde în mod obligatoriu sub unul dintre ele şi o bilă a speranţei.

Iar atunci ştii că a meritat totul, şi zbaterea de acum şi cea viitoare. Atunci vei şti, dacă mai e posibil una ca asta, că a meritat totul chiar dacă prezentul spune că niciuna dintre cele pe care le preţuieşti nu mai pare să valoreze nimic, chiar dacă acum, fiecare dintre cele 14 pahare de alba-neagra dornice să devină preşedinte a fost gol şi uscat până la ultima picătură încă dinainte să-şi declare intenţia IAR TU RĂMÂI CU GUSTUL AMAR CĂ CEL ALES S-A ALES ÎN LOC SĂ-L FI ALES!

1466131_555939414485334_2090860026_n

ARTICOL PUBLICAT ŞI PE PAGINA OFICIALĂ DE FACEBOOK BUTURUGEANU.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza