Don't Miss

Adevăratele superstiţii din fotbalul mondial

By on 29 iulie 2014, 11:19
Foto: goal.com

Michael Owen a semnat contracte peste contracte de reprezentare cu fabricanţii de ghete, s-a pozat cu ele dar la meciurile din campionat şi-a păstrat perechea veche şi ponosită care îi purta noroc. Aceasta este o superstiţie. Unii fotbalişti au dus lipsă de oferte după ce s-au transferat de mai multe ori iar echipele la care au ajuns retrogradau în următorul sezon. Încă o superstiţie. Un manager cu tupeu s-a luptat de unul singur cu blestemele iar felul în care a făcut-o i-a lăsat mască pe spectatori. Superstiţiile din fotbal sunt multe şi dintre cele mai variate. Mai jos, câteva dintre ele!

Una dintre cele mai banale superstiţii ale fotbaliştilor este locul din autocar. Dacă jucătorii au ocupat anumite fotolii şi echipa a câştigat, la următorul meci vor veni aşezaţi pe exact aceleaşi scaune.

Chiar dacă este mai întâlnită în sporturile americane, barba din play-off face casă bună şi cu fotbalul clasic, iar în fazele superioare ale competiţiei, jucătorii încetează să se mai bărbierească!

Chelioşii au mare căutare pe terenul de fotbal. Un sărut pe chelie aduce noroc, ne-au demonstrat-o Barthez şi Blanc la mondialele din 1998.

Bendtner şi-a argumentat gestul de la Euro printr-o declaraţie pe jumătate adevărată: fotbaliştii poartă într-adevăr chiloţi norocoşi, eventual aceeaşi pereche pe întreaga durată a unui turneu final! Că ai lui erau inscripţionaţi cu numele unei case de pariuri, asta e o altă poveste. Rene Higuita a câştigat Copa Libertadores cu o pereche de chiloţi albaştri pe sub short. De atunci i-a purtat la fiecare meci din carieră.

Ultimul care iese din vestiar, cel mai bun de pe teren! Sună ciudat, dar până şi Bobby Moore refuza să părăsească vestiarele dacă ceilalţi jucători nu ieşeau înaintea lui şi se pare că moftul său i-a purtat destul de mult noroc în carieră! Kolo Toure chiar şi-a încasat un galben la pauza meciului Arsenal-AS Roma. Ivorianul a refuzat să intre pe teren pentru că William Gallas întârzia la toaletă iar arbitrul nu a vrut să audă de superstiţii!

Tot la capitolul ciudăţenii se încadrează „salvarea golurilor”. Lineker refuza să tragă la poartă la încălzirea de dinaintea partidei pentru că, spunea el, „nu vreau să-mi irosesc golurile înainte ca meciul să înceapă.”

John Terry ascultă întotdeauna acelaşi CD înainte de meci în timp ce Mario Gomez nu cântă imnul Germaniei. A uitat să o facă într-un meci, a marcat şi a fost cel mai bun de pe teren iar apoi a refuzat să mai intoneze „Das Lied der Deutschen”.

Juan Sebastian Veron s-a accidentat la genunchi. A jucat bandajat câteva meciuri şi a făcut-o foarte bine. De atunci a păstrat ideea şi a continuat să joace cu o faşă elastică strict decorativă la piciorul respectiv. La fel Ivan Zamorano, însă chilianul îşi bandaja mâna înaintea fiecărei partide.

Fostul selecţioner al Spaniei, Luis Aragones, credea în cromatica ghinionistă. Nu suporta galbenul iar Raul a fost nevoit să schimbe tricoul cu care coborâse din camera de hotel la sala de mese.

Carlos Bilardo nu îi lăsa pe jucători să mănânce carne de pui înainte de meci iar şoferul trebuia să folosească exact acelaşi drum de la cantonament la stadion. Pe locul său de pe banca tehnică aşeza de fiecare dată o mică statuetă care o reprezenta pe Fecioara Maria.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza