Don't Miss

50 de ani de doping în fotbal (VII): farmacia ambulantă din Munchen

By on 15 septembrie 2013, 08:20


Dopingul a fost marele tabu din sport. Continuă să existe în măsura în care laboratoarele care testează au tehnologie inferioară unui banal cabinet medical din ciclism sau fotbal.

Dopingul înfrăţeşte în rele mai ceva ca un clan mafiot. Codul tăcerii se aplică peste tot. Am văzut că până şi fraţii de sânge ajung să nu mai vorbească între ei pentru că unul a dezvăluit adevărul din spatele marii performanţe obţinute de la fel de marele Helenio Herrera la Inter Milano.

Încă un exemplu care duce tăcerea şi tabu-ul mai departe vine din Germania. Harald Schumacher, considerat cel mai bun portar din lume în anii 80 (dar cunoscut pentru intrarea criminală la francezul Batiston), şi-a publicat autobiografia în 1987. În Anpfiff (Fluierul de Start), Schumacher dezvăluia practicile pe care el însuşi şi colegii săi le adoptau ca să câştige meciurile.

Unii dintre cei de la naţională erau cu adevărat campioni mondiali dar la Stärkungschemie (chimia substanţelor de îmbunătăţire a performanţelor sportive). Era în special un fotbalist la Munchen căruia îi spuneam farmacia ambulantă.

Schumacher a recunoscut că a folosit „pastile” în 1984 dar a încetat să le mai ia de frica efectelor secundare.

Erau aşa zise „pastile de tuse” cu efedrină. Am jucat ca nebunii, energia nu se termina deloc indiferent de efort. Am câştigat, dar în ce manieră am putut să o facem. În schimb am fost epuizaţi zile la rând şi am suferit groaznic. Eu şi alţi câţiva am decis să nu mai luăm niciodată aşa ceva.

În 1987, data publicării cărţii, Schumacher avea 33 de ani. Era căpitanul naţionalei vicecampioană mondială. Preţul dezvăluirilor a fost crunt: Koln, echipa la care juca de 15 ani l-a trimis la plimbare iar naţionala i-a închis uşa în nas. Selecţioner era chiar Franz Beckenbauer, unul dintre foştii fotbalişti care s-au jucat şi ei cu substanţele mai puţin ortodoxe.

Paul Breitner, fost coleg la naţională cu Schumacher, susţine afirmaţiile acestuia.

În Bundesliga dopingul este un fapt divers. Fotbaliştii vorbesc între ei despre cât de mult „au înghiţit” la fosta echipă şi despre ce au în „meniu” acum.

Dar cine era „farmacia ambulantă”, jucătorul celebru de la Bayern pomenit de Toni Schumacher, cel care nu doar că testa pe propria piele substanţele interzise dar le şi oferea colegilor? Nimeni altul decât Lothar Matthaus!

schumacher

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. petru

    15 septembrie 2013, 22:37 at 22:37

    cum se distruge omul pentru o tampenie

Comenteaza