3 ani de istoriafotbalului.com

Foto: windowsace.com

Am pornit la drum pur şi simplu. Era o zi ca oricare alta. Ca cea de acum. Nu am plănuit gândurile mari în vreun malaxor al obiectivelor. Ştiam doar că vreau să scriu frumos, să scriu curat, să bucur şi să pun pe gânduri. Să scriu ce mi-ar fi plăcut mie să citesc.

Am pornit la drum cu o temă de împrumut şi prea puţine cunoştinţe despre online. Cu un hosting de 0.99 euro cu „trafic nelimitat”.

Tocmai se jucau mondialele africane. Acum ne apropiem de cele braziliene. Cam aşa se măsoară timpul într-un fotbal din care mi-am dorit să las la uşă mizeriile zilnice. Să vă povestesc de un Jimmy Glass, eroul de o zi al unei echipe la fel de anonime ca şi portarul care a venit, a făcut senzaţie şi apoi s-a întors în uitare. Să râdem împreună de împiedicaţii sau de ratangii momentului, să aflăm împreună povestea reverendului Leonard Small, portarul lui Dumnezeu, sau pe cea a lui Willie Thornton, copilul teribil al fotbalului scoţian, fotbalistul călare din regimentul sportivilor în război şi apoi eroul pe care mareşalul Montgomery a ţinut să-l salute şi pe terenul de fotbal, nu doar în tranşee.

Nu mă pot detaşa în niciun fel, nu pot trage concluzii clasice. Nu pretind nicio secundă că aş putea să fiu obiectiv. Nu ştiu cum arată istoriafotbalului.com pe dinafară. Singurii ochi pe care îi am au privit-o întotdeauna doar din interior. Aşa vă spuneam acum un an, tot la aniversare.

Încredere. Ştiţi ce înseamnă încrederea? E cea mai de preţ monedă emisă vreodată în lumea oamenilor, pe care o generăm prin ceea ce facem şi cu care putem schimba între noi lucruri mai preţioase decât cele care depind de bani.

Asta am învătat eu în ultimul an de istoriafotbalului.com iar rezultatul sper că îl veţi putea vedea în curând, tot aici.

Vă mulţumesc frumos tuturor celor care aţi venit în vizită, tuturor celor cărora v-a făcut plăcere să reveniţi şi mai ales tuturor celor care aţi lăsat în urmă câte un semn.